KAZUYO SEJIMA și KENZO TANGE

Deși, la o primă vedere, societatea japoneză ar părea o societate “masculinistă”, adevărul s-ar putea să fie mai complex, dacă e să considerăm doar faptul că zeul lor primordial a fost, de fapt, o zeiță… și nu orice zeiță, ci zeița simbolizând SOARELE… asta, în Țara Soarelui Răsare… Da, Amaterasu a fost zeița primordială în shintoism, și ca atare, de la bun început spiritualitatea japoneză a fost plasată, ca să spunem așa, sub semnul feminității. 

Foarte frumos! 

Și atunci poate nu e o întâmplare ca arhitecta Kazuyo Sejima, câștigătoare a premiului Pritzker în 2010, și directoare a Bienalei de Arhitectură de la Veneția din același an, ocupă un loc atât de important în arhitectura japoneză și în arhitectura lumii. 

La polul opus, cumva, e Kenzo Tange, care ar putea fi considerat un fel de “patriarh al arhitecturii moderne japoneze”… dar, exact acest “patriarh” a fost forța esențială în publicarea celei mai frumoase cărți despre această cea mai frumoasă arhitectură, care este Ise Shrine, în Japonia, dedicată și ea zeiței solare Amaterasu. 

Despre Amaterasu, despre Ise Shrine, despre Kazuyo Sejima și Kenzo Tange o să vorbim, arătând că arhitectura, atunci când atinge un nivel de excelență, depașește limitările obișnuitului, și inspiră, chiar în plan spiritual, chiar dacă spiritualitatea specifică a Japoniei nu e a noastră, per se. Dar are oare spiritul granițe?  

Vă mulțumesc și vă aștept: miercuri, 8 noiembrie, la ora 18:00, în Sala “B” (lângă Sala Frescelor), Sala Frescelor fiind dedicată atunci unui alt eveniment.

Dan Coma