UIA: v-o prezentăm pe arh. Louise Cox

24 februarie 2021

Louise Cox a practicat arhitectura la McConnel Smith și Johnson (MSJ) din 1968, devenind directoare în 1980. A realizat numeroase proiecte semnificative de patrimoniu și în domeniul sănătății, în Australia și Malaezia.

Louise a dedicat șaizeci de ani profesiei, activând în diverse organizații și consilii guvernamentale. Alăturându-se mai întâi ca studentă, în 1963, a fost foarte implicată în Royal Australian Institute of Architects (RAIA), servind din 1986 și până în 1996 în numeroase comitete locale și naționale.

În 1996, a devenit membră a Consiliului UIA, iar între 2008 și 2011 a fost președinta UIA. Activitatea ei în cadrul UIA a fost determinantă pentru dezvoltarea documentelor UNESCO cu privire la educație și arhitecturală, a documentului UIA despre politici educaționale, pentru actualizarea UIA XXth Centuary Heritage System împreună cu Ministerul Francez al Culturii și Comunicațiilor, pentru dezvoltarea – împreună cu UNESCO – a politicilor pentru peisajul urban istoric și pentru colaboarea cu UN-HABITAT în cadrul Campaniei Urbane Mondiale-WUC.

Când și cum v-ați implicat pentru prima dată în activități de voluntariat internaționale?

M-au interesat pentru prima dată organizațiile internaționale de arhitectură pe când lucram la Londra, în 1964-1965, pentru Chamberlin Powell & Bon. Am participat atunci la discuții în cadrul RIBA, devenind membră în 1966.

Prin Peter Johnson și David Jackson, cu care am lucrat la McConnel Smith și Johnson în Sydney, Australia – care au devenit amândoi președinți al RAIA și, apoi, președinți ai CAA (Commonwealth Association of Architects) – am întâlnit membri ai CAA și ai ARCASIA (Consiliului Regional al Arhitecților din Asia).

Am întâlnit pentru prima dată membrii Biroului UIA și membrii executivi ai CAA la Sydney, în 1983, la Convenția Națională RAIA, și în 1985, la Conferința CAA din Jamaica. Am fost în China în 1984 pentru un turneu de trei săptămâni cu alți cinci arhitecți susținuți de Societatea de Arhitectură din China și am fost întâmpinați la Beijing de profesorul Wu Liang Yong și domnul Zhang Qinnan, pe care îi  întâlnisem la Sydney în 1983.

În 1989, am vizitat India cu cele două fete ale mele, de 7 și 10 ani, și am participat la Conferința CAA de la Kuala Lumpur din Malaezia. Prima mea activitate internațională oficială UIA a fost la Congresul UIA din 1990 de la Montreal (Canada), ca parte a delegației australiene. De atunci am participat la fiecare Congres UIA, inclusiv la cel cu ocazia aniversării de 50 de ani a UIA la Lausanne (Elveția), în 1998.

M-am bucurat că am întâlnit delegați din alte țări cu toate aceste ocazii. Cu cât am fost mai implicată, cu atât mi-a plăcut mai mult să învăț de la alți arhitecți și să învăț despre culturile lor. M-am bucurat că am putut să învăț multe, de la proiecte mici la proiecte foarte mari, cât și despre profesie și organizații profesionale, încât am simțit că trebuie să ofer la rândul meu înapoi profesiei, pe plan local și internațional, și să împărtășesc toate cunoștințele mele despre practica arhitecturii, acumulate în ultimii 60 de ani.

Ce v-a adus activitatea internațională din cadrul UIA și ce ați învățat din aceasta?

Sunt foarte mândră de ceea ce am reușit să realizez pentru UIA, împreună cu UNESCO, UN-HABITAT, Architectes de l’Urgence, ICOMOS, DOCOMOMO, de conexiunile cu toate celelalte organizații internaționale, precum și de întâlnirile cu multe dintre secțiunile noastre membre din lumea întreagă.

Acest lucru mi-a îmbogățit viața și am înțeles alte culturi, în special cu ocazia meselor rotunde cu toți partenerii noștri internaționali.

Ce v-a inspirat în această profesie?

Trebuie să lucrăm cu toții, împreună, pentru un mediu verde, echitabil și stabil. Schimbările climatice, durabilitatea și patrimoniul merg mână în mână. Avem responsabilitatea enormă de a ghida în acest domeniu prin exemple bune. Educația de arhitecți ne permite să ascultăm și să învățăm din mai multe domenii și trebuie să menținem și să ne îmbunătățim constant aceste abilități.

Există speranță și putem ajunge cu toții unde ne dorim. Trebuie să profităm de toate oportunitățile care ni se oferă, fie ele mari sau mici. Eu am profitat de oportunitățile care mi s-au oferit. Nu este nevoie să explic „de ce”, se înțelege de la sine; e ceva ce se simte. Este important ca niciunul dintre noi să nu uite de unde vine și să ne dăm seama ce riscuri sunt atunci când ne afirmăm identitatea eclipsând sau excluzând identitatea celorlalți.

I-aș invita pe toți arhitecții, în special femeile, să împărtășească din ceea ce știu. Cu cât împărtășești mai mult, cu atât înveți mai mult. Am învățat mai multe de la studenți decât de la profesie – aceștia sunt pe vârf în ceea ce privește practica actuală. Trebuie să ne actualizăm și să încercăm noi metode de gestionare, în contextul pandemiei și al altor situații de acest fel, să creștem conexiunea cu alții folosind cele mai noi tehnologii, mai alea că nu putem călători în alte țări. Este responsabilitatea noastră să conducem prin puterea exemplului, împreună.

Găsiți aici mai multe informații despre Comitetul Internațional UIA al Femeilor din Arhitectură.