IVAȘCU ARCHITECTURE: Tângă, Maramureș
În secțiunea “Bună practică” vă prezentăm proiectele câștigătoare la Anualele și Bienalele de Arhitectură ale filialelor OAR din țară și București, competiții menite să promoveze excelența în domeniu, să o recunoască și să o recompenseze.
Premiul
Proiectul a primit Mențiune, ales de juriu din ANUALA DE ARHITECTURĂ NORD-VEST 2019 a OAR Filialei Nord-Vest.
Expoziția-concurs de proiecte ale arhitecților filialei a reunit lucrări grupate în două secțiuni: lucrări realizate și proiecte. Proiectele au fost expuse și votate de un Juriu, de arhitecți și de publicul care a vizitat expoziția.
Autori
Proiect de arhitectură: Ivașcu Architecture SRL: arh. Daniel Ivașcu, arh. Marco Lagamba
Descrierea proiectului
Comentariul autorului:
“Ideea principală a acestui proiect provine din observarea mediului înconjurător și din analiza câtorva teme cu care oamenii din nordul țării se confruntă. Una dintre acestea este tema abandonul satului. Tema este recurentă în rândul populației maramureșene unde se dezvoltă fenomenul populației îmbătrânite datorat migrației populației tinere spre occident.
Odată cu acest fenomen se pot observa o serie de repercusiuni asupra tradițiilor, mediului înconjurător și asupra peisajului acestor locuri, un exemplu concret fiind pierderea peisajului tipic acestei zone. Peisajul vorbește despre oameni și despre activitățile acestora, precum: munca pământului, a fânului și pregătirea acestuia pentru sezonul rece.
Nu de mult dealurile acestor meleaguri erau împodobite cu căpițe de fân cu hambare și cu șopruri, toate acestea fiind o dovadă clară a devotamentului oamenilor din zonă pentru cea mai importantă comoară pe care o pot avea și pe care o pot da mai departe urmașilor lor, pământul.
Ei bine, ideea proiectului a pornit din perspectiva abandonului acestor obiceiuri. Odată cu globalizarea și evoluția vremurilor în care trăim, ne confruntăm cu dispariția acestor datini și obiceiuri. Astfel în multe momente în care mă aflam contemplând acest peisaj, am observat spre dezamăgirea sufletului meu, că încetul cu încetul, podoabele dealurilor noastre, dispar, sau se degradează.
Vorbind despre un trecut care nu se regăsește în viitor, astfel mi-am pus întrebarea, cum putem readuce această unitate? Privind un șopru vechi, dărăpănat, răspunsul a venit de la sine: conservarea peisajului natural în contrariul celui autohton. Într-o lume în care materialele precum sticla și metalul pun stăpânire pe marile centre urbane ale lumii și tindem să epuizăm orice urmă de resursă naturală, acest proiect și-a pus problema reutilizării materialelor locale.
Astfel acest proiect își propune reutilizarea tradiției locale și a construcțiilor sale, reutilizarea unui vechi șopru și transformarea acestuia într-un cămin temporar pentru orice drumeț, vizitator sau turist care se găsește în aceste zone. Conceptul de reutilizare urmărește păstrarea unității structurale, păstrarea aspectului intact și totodată ecologic al construcțiilor de acest gen.
Chiar la origine, aceste construcții au un uz temporar, de depozitare a fânului peste iarnă, un loc uscat și simplu cu o unitate atât structurală cât și ambientală, create prin puterea oamenilor. Acest caracter am dorit să fie păstrat. Plecând de la o funcțiune temporară de depozitare, până la ideea de locuire, ideea unui spațiu ce poate servi ca adăpost, ca refugiu, de data aceasta, pentru oameni.
Poate că vremurile se schimbă, dar trecutul este un punct fix. Prin această idee dorim să-I reamintim și totodată să-I inovăm, neuitând faptul că omul sfințește locul.”
“În acest moment proiectul este în faza de desfășurare. Beneficiarul a achiziționat un teren vast pe care dorește să intervină. Lucrările de amenajare a terenului sunt în curs de desfășurare, iar în decurs de câteva luni se vor finaliza câteva unități de locuit de tipul descris în proiect.”
