Despre extinderea Consiliului Județean Cluj

Acest articol a fost scris la două săptămâni după afișarea rezultatelor, dar nu a putut fi postat pentru că apăruse o contestație care trebuia să fie mai întâi rezolvată. În acest moment, contractul cu câștigătorii concursului este deja încheiat, și publicăm articolul, al cărui conținut este peren.

_____________________________

De curând finalizat, concursul de soluții pentru extinderea Consiliu Județean Cluj continuă seria competițiilor de arhitectură cu care Clujul deja ne-a obișnuit. Ne-a obișnuit și OAR, care a organizat aceste concursuri prin compartimentul său dedicat. Este al șaselea în ultimii trei ani. Și din câte am înțeles, seria va continua. În mai puțin de o lună concursul “Amenajare Cetățuia” își va desemna câștigătorii. Iată că, în peisajul arid al acestui mod de atribuire a contractelor de proiectare din România (mă refer aici la investițiile din bani publici), există un loc unde acest tip de demers de achiziție devine o regulă. Administrația locală clujeană (municipală sau județeană) alege să ofere soluții la problemele comunității printr-o procedură care oferă răspunsuri corecte, durabile și cu siguranță sustenabile economic. Cei ce practicăm meseria asta, cunoaștem că produsul de arhitectură, mediul construit în fond, câștigă în calitate într-o societate în care investițiile au loc în urma unui dialog , în care dezbaterea publică indică probleme, iar  ulterior, tot prin dezbatere se conturează soluții. 

În esență, concursul de arhitectură este de fapt un dialog. Privit astfel — adică căutând sub pojghița superficială a cuvântului, aceea de competiție, de întrecere încheiată cu un clasament purtător de premii —, putem releva, interesul real a celor implicați în dezbatere. Căci despre potențarea acestui interes în a dialoga este în cele din urmă vorba. Plus-valoarea nu se limitează la soluția “de calitate” implementată ca rezultat al organizării unui concurs de arhitectură. Valoros este dialogul purtat între cei ce s-au “așezat la masă ” de-a lungul întregii desfășurări: promotorul, organizatorul,  concurenții și juriul.  De la temă la soluțiile propuse, dialogul măsoară drumul parcurs în identificarea problemei reale. Iar din dialogul soluțiilor, al rezolvărilor posibile oferite de cei ce au participat,  se trage concluzia — răspunsul/proiectul câștigător.

Cele 21 de proiecte intrate în jurizarea concursului pentru extinderea Consiliu Județean Cluj au luat toate parte la acest dialog. O dezbatere purtată de toți cei ce au participat: autori, coautori, colaboratori: 174 !  Căci da, i-am numărat pe toți. Și îi felicit  și le mulțumesc pentru implicare (cred că sunt în asentimentul întregului juriu). Am credința că fără implicarea tuturor, rezultatul concursului ar fi fost mai puțin valoros. Soluțiile s-au relevat și sprijinit reciproc, iar în final și-au cernut singure răspunsurile oferite. Juriul, în esență, doar a moderat dezbaterea.

Tema de proiectare, întocmită cu maturitate, lăsa voit o libertate în ierarhizarea problemelor. Este delicat și dificil să integrezi în ceva NOU un vechi cu care nu prea ești de acord. Un sit cu probleme cam din orice direcție îl abordai. Urbanistic, o zonă rece, desenată în perioadă comunistă (Piața Mărăști), iar ulterior, clădirile ce au apărut, au răsărit pur și simplu, fără liant și fără scară umană. Ce era mai valoros, taluzul verde din spate era, în fond, “oferit” sacrificiului, fiind singura zonă ce permitea amplasarea mai lejeră a extinderii solicitate.

O temă de concurs cere și pune probleme, iar printre rânduri, trimite și un mesaj arhitectural implicit care deschide o largă gamă de posibile rezolvări. Există însă întotdeauna o matematică a locului și momentului. Nu în sensul propriu, aritmetic, ci în sensul soluției clare, elegante și inteligente, căutate mereu în problemele dificile de matematică. Șansa de a ajunge la acest gen de rezolvare este specifică concursului de arhitectură. Proiectul câștigător a oferit acest gen de răspuns. O abordare curajoasă și logică în contextul dat, cu răspunsuri clare ce rezolvă paradoxal cam toate problemele. O soluție ce a surprins și îmbogățit temă de concurs : “Da, am înțeles. Iată, putem rezolvă totul și așa … ”

Cu toții avem convingerea că acel ceva nou și bun este posibil prin concurența sub anonimat pe care o asigură un concurs de soluții bine organizat; că acel ceva există mereu și așteaptă să fie descoperit, indiferent cât de anevoios și complicat e procesul de căutare, pentru concurenți și pentru juriu, sau de achiziție, pentru promotor. Și mai știm cu certitudine că o lume fără concurență ar fi o lume lipsită de  inspirație, diversitate, încântare și inovație. 

arh. Astrid Rottman

membru al juriului  concursului de soluții “Noul Consiliu Județean Cluj”