OAR a marcat Ziua Mondială a Arhitecturii printr-o colecție de propuneri ale arhitecților români pe tema „Către un viitor mai bun pentru școli”.
6 octombrie 2020
Designul urban și arhitectura sunt cheile unei vieți mai bune pentru fiecare. Pe 5 octombrie, de Ziua Mondială a Arhitecturii, Uniunea Internațională a Arhitecților și țările membre s-au mobilizat pentru a demonstra modul în care designul urban și arhitectura pot contribui pentru a avea comunități mai puternice, sigure, echitabile, cu un cost accesibil – cum ne pot conduce spre un viitor urban mai bun.” – Thomas Vonier, Președinte UIA.
Pandemia ne-a luat pe toți prin surprindere, iar forța cu care a afectat, deopotrivă, țări puternic industrializate și țări aflate la limita sărăciei, a scos în evidență deficiențele multor sisteme vitale, prin care și pe cele ale sistemului de învățământ.
Și în România, instituția educației, legată până acum intrinsec de clădirile pe care le numim, generic, școli, a fost nevoită să se adapteze noilor realități în care clădirile de învățământ nu mai puteau fi utilizate în siguranță. În acest proces intens au apărut mult mai clare carențele funcționale ce grevau de ani de zile fondul construit dedicat educației.
Conform studiului din 2019 „Şcoala mea – împreună pentru o şcoală mai bună”, cea mai mare parte dintre spațiile de învățare sunt găzduite de „clădiri permanente cu vechimea mai mare de 10 ani, dar renovate în ultimii 10 ani” (70,6%), iar renovările, de foarte multe ori, se referă strict la renovarea încăperilor existente și rareori la crearea de spații noi sau extinderea clădirilor.
Lipsa investițiilor în renovarea corectă, de fond, a clădirilor existente, cartierele nou apărute fără școli și grădinițe și însăși arhitectura învechită, cazonă, a școlilor, care nu facilitează desfășurarea activităților în aer liber sunt doar câteva elemente care conturează o imagine dezastruoasă atât pentru elevi cât și pentru profesori și părinți.
Un viitor urban mai bun nu poate fi conceput în lipsa școlilor mai bune, mai bine amplasate și conectate, mai aerisite și spațioase.
Pentru că pe 5 octombrie 2020 am sărbătorit atât Ziua Mondială a Arhitecturii, cât și Ziua Internațională a Educației, ne-am propus să atragem atenția asupra celor mai importante aspecte. Iată colecția de gânduri și propuneri ale arhitecților români, sub motto-ul ”către un viitor mai bun pentru școli”, publicată pe pagina de Facebook a Ordinului Arhitecților din România.
ȘCOALA SIGURĂ
Sursă foto: Grupul de Facebook al inițiativei
Astăzi, 5 octombrie, sărbătorim atât Ziua Mondială a Arhitecturii, cât și Ziua Internațională a Educației.
Aruncând un ochi asupra arhitecturii educaționale în 2020, descoperim o situație profundă de criză. Aceasta nu se face simțită doar în România, se regăsește și în Franța, Germania și în toate statele europene.
Neajunsurile infrastructurii autohtone erau cunoscute, dar și în țări mai dezvoltate pe care le foloseam ca exemplu criza a reușit să închidă spațiul fizic. Până la ora actuală, nimeni nu a reușit să găsească un răspuns arhitectural pentru a putea merge la școală în siguranță. Se merge la școală, dar riscurile au crescut.
Dacă în urmă cu un an probleme precum siguranța în caz de incendiu sau în caz de cutremur ne animau, acum ne confruntăm cu noi provocări care sunt de la o zi la alta mult mai prezente. Îi invităm pe arhitecți să reflecte asupra acestei noi realități și să încerce să găsească răspunsuri de ameliorare a situației actuale, iar aceste răspunsuri să le împărtășească celor care răspund de infrastructura educațională.
Probabil nu vom găsi un răspuns universal, însă fiecare comunitate are provocări și resurse proprii, iar specialiștii pot și trebuie să ofere soluții de ameliorare.
Arh. Horia Bejan
ȘCOALA DIN ȘCOALĂ
Captură canal youtube NOVEMBarh 2019 – Ușa de la Școală
Azi, în lume, e ziua ARHITECTURII, a LOCUIRII și a EDUCAȚIEI.
Azi e ziua în care visăm la arhitectură, în sensul ei magic, în sensul în care ne poate muta munții din suflete. Și acest lucru trebuie să înceapă cu școala, în școală și prin școală.
Școala trebuie să fie cea mai modernă și complexă experiență de mediu construit a copiilor noștri.
Aici, la școală, trebuie să înveți de la începuturi despre mediul construit, despre puterea lui de a ne modela într-o societate civilizată și în echilibru cu natura.
Prin exemplul primit la școală, tot ce ne înconjoară poate fi modelat, astfel încât să devină locul care sfințește omul.
Despre școală… în ansamblu sau în detalii, s-a vorbit mult la #NOVEMBarh, hackathonul arhitecților.
Ușa de la ȘCOALĂ – https://www.youtube.com/watch?v=_MU4Sp1_JEA
ȘCOALA nouă – https://www.youtube.com/watch?v=oLvPtReDwhE
Reabilitarea ȘCOLILOR – https://www.youtube.com/watch?v=ugRgw9e4Ejs
Mobilier sigur în ȘCOALĂ – https://www.youtube.com/watch?v=X5MPHD4o8zE
ȘCOALA abandonată – https://www.youtube.com/watch?v=-nOHM55xaJY
Arh. Florin Enache
ȘCOALA ÎNTREȚINUTĂ, ȘCOALA RENOVATĂ
Sursă foto: Știrile PRO TV
Școala nu este doar o clădire ce are un impact major asupra modelării minții generațiilor viitoare, ci și un factor care influențează echilibrul economic și bunăstarea într-un oraș sau cartier.
Deseori trecută cu vederea în planificarea urbană ca un potențial atu pentru dezvoltarea infrastructurii, crearea unor facilități școlare mai bune poate fi un factor decisiv pentru o comunitate sănătoasă.
Conform studiului din 2019 „Şcoala mea – împreună pentru o şcoală mai bună”, cea mai mare parte dintre spațiile de învățare sunt găzduite de „clădiri permanente cu vechimea mai mare de 10 ani, dar renovate în ultimii 10 ani” (70,6%). Din păcate, s-a demonstrat că aceste renovări sunt de foarte multe ori neconforme, nu respectă proiectele tehnice și se referă strict la renovarea incaperilor existente și rareori la crearea de spații noi sau extinderea clădirilor.
Conform aceluiași studiu, se pare că și atunci când au avut loc schimbări în școli, acestea au fost superficiale și nu au afectat însăși substanța sau structura clădirii, menținând de fapt aceleași cadre mentale.
Arh. Vlad Besteleu
ȘCOALA DE LÂNGĂ CASĂ
Drumul până la școală este pentru mulți locuitori ai marilor orașe din România unul dintre principalii factori de stres zilnic.
Ore întregi petrecute în trafic, poluare și nervi, așa arată ceea ce, în fapt, ar trebui să fie o plimbare plăcută până la școala din cartier. Doar că școala din cartier este, pentru mulți locuitori ai noilor zone urbane, doar un vis frumos.
Dezvoltarea imobiliară haotică, lipsa de viziune și reglementare au dus la apariția unor zone importante în jurul orașelor care nu beneficiază de infrastructură de învățământ, punând astfel presiune din ce în ce mai mare pe grădinițele și școlile existențe, deja aglomerate până la refuz.
Doar două creşe şi două grădiniţe noi au fost construite de la zero în ultimii cinci ani în sectoarele 1, 2, 3 şi 6 din Bucureşti, unde au fost livrate aproximativ 18.000 de locuinţe în acelaşi interval. Nicio şcoală de la zero nu a fost inaugurată, astfel încât să acopere nevoia care vine odată cu familiile care se mută în fiecare din noile apartamente şi case.( sursa ZF https://www.zf.ro/…/drama-locuirii-romania-patru…)
Este nevoie de politici urbane echilibrate, care să dezvolte infrastructura în paralel cu dezvoltările imobiliare, aglomerarea în mijloacele de transport și în clase nemaifiind o opțiune, ci un risc major.
Arh. Cristian Oprea
ȘCOALA MODERNIZATĂ
Impactul pozitiv al activităților în aer liber, pe durata epidemiilor, dar și în general, în școli și grădinițe, este un fapt comun acceptat. Din păcate, în ziua de astăzi, prea puține școli fac efortul de a organiza în mod curent alte activități în aer liber în afara orelor de sport și a petrecerii pauzelor în curtea școlii.
Școala în aer liber a fost folosită mult timp înaintea celui de-la doilea război mondial, pentru combaterea tuberculozei. Astfel, modelele promovate în anii 1930 în Franța, Germania, UK, USA puneau accentul pe desfășurarea orelor în aer liber și propuneau un model de clase cu pereți de sticlă care se deschideau integral când vremea era suficient de bună. Soarele și aerul curat erau considerate esențiale pentru îmbunătățirea și menținerea stării de sănătate a copiilor.
arh. Raluca Buzdugan
ȘCOLI MAI BUNE PENTRU VIITOR
sursă foto: archdaily.com
SPAȚIUL ÎN CARE ÎNVĂȚĂM POATE INFLUENȚA CE ȘI CÂT ÎNVĂȚĂM
Arhitectura școlilor comunică un set de valori nu doar către copii, ci și în rândul membrilor comunității: cât de mult ne valorizăm copiii și câtă importanță acordăm educației lor?
De la cele mai importante și impunătoare clădiri din comunitate, clădirile școlilor au ajuns să fie neglijate și înlocuite de clădiri terne, cutii în care copiii ar trebui să performeze.
Cercetările derulate în ultimele decenii au evidențiat faptul că arhitectura clădirii în care elevii studiază își pune amprenta asupra sănătății lor și a abilității lor de a învăța. În prezent, importanța arhitecturii școlilor a fost recunoscută ca un factor esențial al societăților moderne.
Cu toate acestea, când ne gândim la o școală sau o clasă de studiu, ne vine imediat în minte modelul traditional, cu rânduri de bănci, o tablă și catedra profesorului în fața clasei predând, în timp ce elevii scriu. Acest model, vechi de cel puțin 300 de ani, este atât de comun pe plan mondial chiar și acum, când metodologiile de predare s-au schimbat radical.
Nu este oare timpul ca și designul școlilor să fie modernizat, în concordanță cu metodele și tehnologiile actuale?
Nu a venit oare momentul ca școlile să le ofere elevilor șansa de a se conecta cu ei înșiși, comunitatea din care fac parte și mediul natural din jurul școlii?
Astfel, prin „mediu de învățare” am înțelege o varietate de spații în care copiii pot explora, învăța și se pot juca în libertate și în siguranță. Trebuie mers dincolo de ideea de ergonomie și să ne gândim la arhitectura școlilor ca la un instrument cu rol educațional, iar pe copii să îi privim ca pe co-autori ai spațiului.
arh. Yvonne Toader
ȘCOLI PRIETENOASE – ARHITECTURA ȘI COPIII
Sursă foto: De-a arhitectura
„Calitatea viitoare a mediului nostru va fi determinată de copiii de astăzi”, este specificat în misiunea Uniunii Internaționale a Arhitecților (UIA), Programul de lucru Arhitectura și Copiii.
„Abilitatea lor de a lua decizii de impact, informate, depinde de cunoștințele, aptitudinile și abilitățile pe care le dobândesc pe parcursul educației lor. Casa, școala, cartierul și comunitatea le transmit un mesaj despre locul lor în lume. De bine sau rău, mediul le oferă un context, un «cadru de viață» care influențează calitatea fizică și psihologică a vieții lor, în care încep să se dezvolte ca viitori cetățeni.”, ne amintea într-un articol colega noastră arh. drd Brîndușa Havași, cea care a pilotat și primul proiect din cursul „De-a arhitectura în școala mea” în 2015 ce se găsește alături de multe alte proiecte desfășurate de atunci pe platforma „Școala mea” lansată în 2018.
Echipa De-a Arhitectura și-a dorit ca schimbările din școală să fie identificate, analizate și implementate de către elevi, gândind că doar atunci când schimbarea este asumată/gândită/proiectată și realizată de elevi școala devine a lor. De aceea, până vineri adolescenții de 12-18 ani sunt invitați să își imaginezi școala lor de vis în cadrul provocării #DeaArhitecturaAcasa!
„Vacanța s-a terminat, ți-e dor de școală? Îți dorești să revii la școală așa cum era ea înainte de pandemie? Ce-ai zice de o școală fără clase și fără bănci? Dar de o școală cu mai multe zone de socializare cu colegii? Și ce-ai zice de o școală cu zone de studiu individual? Dar de o școală cu ore în aer liber? Cum ți s-ar părea o școală care oferă multe spații pentru sport? Sau o școală ca o mare promenadă? Sau una cu o grădină de legume? Arată-ne cum ți-ai dori să fie o zi în școala imaginată de tine! Fii creativ, alege tu metoda de exprimare vizuală!”
*„Reinventează-ți școala!” este un atelier online/challenge #DeaArhitecturaAcasa adaptat de arh. drd. Brîndușa Havași, arh. urb. Vera Marin și arh. Mina Sava, cu grafică de arh. Veronica Sava, din programul educațional „De-a arhitectura în școala mea”.
Echipa de-a arhitectura.
.
