OAR susține depunerea urgentă la UNESCO a dosarului „Peisajul Cultural Minier de la Roșia Montană”

26.12.2016

foto: Călin Caproș și ARA – Petru Mortu

___________________________________

Roșia Montană se bucură de un excepțional  patrimoniu istoric, arhitectural, peisager, cultural și uman.  

Ordinul Arhitecților din România  a atras în ultimii ani atenția asupra amenințărilor la adresa tuturor acestor valori și a susținut eforturile de prezervare, activare și promovare ale așezării și comunității.

Zona este de altfel protejată legal din 1992 și a fost trecută în 2016 pe lista indicativă UNESCO.  Includerea pe lista finală a patrimoniului cultural mondial UNESCO ar însemna o recunoaștere internațională pentru acest loc unic și un sprijin extrem de important pentru dezvoltarea sa, inclusiv din punct de vedere economic.

OAR consideră că depunerea dosarului „Peisajul Cultural Minier de la Roșia Montană” este vitală, și își exprimă speranța că acest lucru se va realiza de urgență.

Includem aici textul comunicatului d-nei Corina Șuteu, Ministru al Culturii.

CE DECIZIE LUĂM PENTRU ROȘIA MONTANĂ ÎN UNESCO?

Ministerul Culturii a pregătit cel mai solid dosar de până acum al României la UNESCO: „Peisajul cultural minier de la Roșia Montană”, sub coordonarea Ministrului Culturii Corina Șuteu. Acesta a fost înmânat Delegației României la UNESCO de la Paris pe 9 decembrie 2016, la doar 11 luni după înscrierea Roșiei Montane pe Lista Indicativă UNESCO. Totuși, dosarul finalizat nu a fost (încă) asumat de Primul Ministru. Este ultimul pas de care mai depinde înscrierea sa oficială pe agenda UNESCO și recunoașterea internațională a Roșiei Montane ca sit unic în lume. Corina Șuteu: „Îmi exprim îngrijorarea profundă că dacă depunerea dosarului Roșia Montană la UNESCO nu se va face acum, cu asumarea actualului Guvern, șansele scad major ca acest lucru să se mai întâmple în următoarea guvernare. Consider că asumarea dosarului Roșia Montană în UNESCO este o responsabilitate pe care o avem față de comunitatea locală, față de așteptările societății civile, față de comunitatea științifică națională și internațională care s-a implicat în realizarea acestui demers.”

Ministerul Culturii rămâne consecvent celor întreprinse în acest mandat în ceea ce privește Roșia Montană: situl din Munții Apuseni, unic în lume, trebuie recunoscut la nivel internațional și protejat. Din perspectiva Ministerului Culturii nu există niciun argument științific sau legat de conservarea patrimoniului care să blocheze depunerea oficială a acestui dosar.

Patrimoniul de la Roșia Montană este o resursă inestimabilă, inclusiv din punct de vedere economic. Protejarea lui garantează viitorul dezvoltării zonei și este o obligație în raport cu legislația românească și cu tratatele internaționale pe care țara noastră și le-a asumat. Orice amânare sau evitare a îndeplinirii acestor obligații este, credem, împotriva interesului național. Șansa pe care o are acum Roșia Montană se situează într-o fereastră restrânsă de oportunitate. Neasumarea dosarului la nivel de Premier în timpul scurt rămas până la numirea noului Guvern aruncă recunoașterea Roșiei Montane pe lista UNESCO într-un orizont incert.

Scurt istoric al poziționării diverșilor Miniștri ai Culturii față de exploatarea de la Roșia Montană:

2009

Theodor Paleologu merge la Roșia Montană pentru a se interesa de situație, dar nu întreprinde niciun fel de acțiune pe această temă: 

După ce părăsește poziția de ministru, Paleologu revine cu numeroase declarații, printre care aceea că Gold Corporation are o relație de tip colonial cu Statul Român: 

2010

Hegedüs Csilla (Secretar de Stat al Ministrului Culturii Kelemen Hunor) declară ca Ministerul Culturii și Institutul Național al Patrimoniului au inițiat procedura de includere pe Lista Indicativă a Patrimoniului Mondial UNESCO: 

Anunțul a rămas la nivel declarativ, nefiind urmat de nicio acțiune oficială în această privință.

În perioada 2007–2010, Ministerul Mediului a suspendat procedura de evaluare a impactului asupra mediului a proiectului minier, deoarece certificatul de urbanism nr. 105/2007 a fost suspendat de drept.

2011

Kelemen Hunor anunță ca a fost semnat un protocol cu RMGC, care va oferi 70 milioane de euro pentru protejarea patrimoniului și că, dacă acest lucru nu se va întâmpla, el, ca ministru, ar putea opri proiectul minier: 

Kelemen Hunor face referire și la Roșia Montană în UNESCO: „Mi-aş fi dorit ca includerea pe lista UNESCO să fie o soluție realistă. Din păcate, nu este. Situația patrimoniului de la Roşia Montană este una critică: în câţiva ani, din cauze naturale, nu vom mai avea ce salva. Deci, nu mai este timp să așteptăm ani și ani sperând la o decizie favorabilă a UNESCO.”

În mandatul său se acordă al doilea certificat de descărcarea de sarcină arheologică a Masivului Cârnic (care conține cea mai mare parte dintr-un sistem complex de exploatări miniere de epocă romană, medievală și modernă), după ce primul, emis în 2004, fusese anulat în instanță în 2007. Între motivele anulării, justiția a constatat și valoarea culturală a sitului. Kelemen Hunor afirmă că „a încercat să salveze ce se mai poate salva”: 

Comisia Națională a Monumentelor Istorice formulează o propunere în baza Legii Monumentelor Istorice către Kelemen Hunor de includere a Roșiei Montane în UNESCO. Ministrul o ignoră.

2012

Puiu Hașotti pretinde că nu e la curent cu vreo solicitare referitoare la includerea Roșiei Montane pe lista UNESCO. 

Mircea Diaconu, susținător ferm al Roșiei Montane înainte de a ajunge Ministru al Culturii, afirmă odată cu primirea demnității publice: „Dacă mă întrebați ca pe un om de pe stradă, asta pot să vă zic: mie îmi plac munții noștri cum sunt, netăiați, nesparți, nesăpați. Mie aşa îmi plac, ca și cetățean, cu pădurile lor pe ei, mie așa îmi plac și nu îmi place când cineva îi toacă, să zicem. (…) Nu vreau să intru în subiectul acesta (i.e. Roșia Montană), pentru că am responsabilități pe tema aceasta. Eu trebuie să fac arbitraj la Ministerul Culturii”, a conchis Diaconu: 

2013

Kelemen Hunor declară că nu trimite dosarul Roșia Montană în UNESCO la Paris fără acceptul autorității locale: „Dacă ei spun că nu doresc și nu vor și nu semnează hârtia, eu nu am cum să trimit la Paris o documentație din care lipsește un criteriu foarte important: acceptul autorităților locale, al Primăriei Roșia Montană. Nu sunt iresponsabil și nu vreau să fac țara și ministerul de râs în fața UNESCO”: 

Kelemen Hunor despre raportul oamenilor de știință de la Universitățile Oxford și Leicester (2010) care constată îndeplinirea criteriilor pentru înscrierea în Lista UNESCO: „Raportul britanicilor era un argument pentru a trimite dosarul Roșia Montană spre UNESCO, dacă totul era în regulă. Probabil că și Șerban Cantacuzino a fost determinat să facă acest demers gândindu-se la UNESCO. Raportul se află la mine și la membrii echipei britanice care l-a întocmit. Asta a fost înțelegerea. Raportul îl păstrez, poate că îl voi publica la un moment dat”, a mai spus Kelemen Hunor (vezi linkul de mai sus).

Daniel Barbu: „Situl nu are nicio șansă acum să intre în UNESCO, nu așa cum arată acum, ci după 7-10 ani.” 

Tot Daniel Barbu susține că galeriile romane de la Roșia Montană nu vor fi distruse: 

Daniel Barbu despre RMGC: „Trebuie să fim onești și să recunoaștem că până acum șase, șapte ani, când șantierul arheologic a fost început și finanțat de companie, în România nimeni nu făcuse vreodată arheologie minieră”.

(Observație: RMGC are obligația legală să finanțeze cercetarile arheologice desfășurate pentru descărcările care servesc companiei.)

Daniel Barbu este unul dintre inițiatorii proiectului de lege prin care se dorea instituirea unor derogări, între altele de la legislația domeniului protecției patrimoniului cultural, pentru a permite exploatarea minieră de la Roşia Montană. 

2014

Gigel Știrbu: „Nu voi fi de acord ca patrimoniul de la Roșia Montană să aibă de suferit din cauza exploatării.” 

2015

Ionuț Vulpescu nu se poziționează public în niciun fel față de subiectul Roșia Montană.

Vlad Alexandrescu elimină modificările nejustificate de restrângere a perimetrului monumentului istoric Alburnus Maior – Roșia Montană (operate în 2004 fără parcurgerea procedurilor legale), fiind reintrodusă delimitarea generică „întreaga localitate, pe o rază de 2 km”, existentă în Lista Monumentelor Istorice încă din 1992, ca sit în categoria A. Din păcate, în declarația sa de presă, Vlad Alexandrescu formulează greșit informația: 

2016

5 februarie 2016: Ministerul Culturii și Ministerul Mediului transmit către Paris propunerea României de actualizare a Listei Indicative prin includerea Peisajului Cultural Roșia Montană: “Înscrierea în Lista indicativă națională este primul pas procedural în vederea includerii în Patrimoniul Mondial și constituie momentul inițial al unui proces de cercetare aplicată, evaluare și instituire a unor mecanisme eficiente de gestiune pe termen lung. La finalul acestui proces, care poate dura câțiva ani, statul român poate înainta dosarul de candidatură către Centrul Patrimoniului Mondial”, a declarat Vlad Alexandrescu. În fapt, sub coordonarea Corinei Șuteu, dosarul a fost finalizat în câteva luni, iar statul român putea deja să înainteze dosarul de candidatură la UNESCO. 

16 februarie 2016: Vlad Alexandrescu anunță că va crea un „Task Force Roșia Montană”, grup de lucru menit să coordoneze la nivel de Guvern acțiunile ministerelor și ale altor instituții implicate 

Task force-ul a fost preluat de Secretariatul General al Guvernului și transformat în Unitatea Guvernamentală de Asistență Tehnică Roșia Montană – Munții Apuseni. 

Corina Șuteu aprobă finanțarea necesară pentru dosarul UNESCO și asigură condițiile pentru ca dosarul să poată fi finalizat în timp record, cu un conținut științific de înalt nivel. Realizat de Institutului Național al Patrimoniului sub coordonarea Ministrului Culturii și a Secretarului de Stat Oana Bogdan, dosarul Roșia Montană în UNESCO este finalizat în noiembrie 2016.

La aniversarea sa de 60 de ani, delegația UNESCO premiază Ministerul Culturii pentru activitatea depusă în protejarea patrimoniului.

Corina Șuteu, 26 octombrie 2016: „Roșia Montană a fost inclusă pe lista indicativă a UNESCO! Este un prim pas foarte important în propunerea ca situl să intre pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.”

Corina Șuteu, 9 decembrie 2016: „Dosarul complet Roșia Montană a fost depus la Delegaţia permanentă a României pe langă UNESCO, de unde trebuie înmânat Centrului Patrimoniului Mondial UNESCO. Intenția Premierului Dacian Cioloș și a mea este ca depunerea dosarului Roșia Montană să aibă loc în cel mai scurt timp, în măsura în care toate exigențele sunt îndeplinite.”

Europa Nostra felicită Guvernul României pentru finalizarea demersului de înscriere a sitului Roșia Montană în Lista Indicativă UNESCO. 

Declarații ale Premierului Dacian Cioloş

Dacian Cioloș, 6 iunie 2016, Gala Societății Civile, București: „Dacă m-aţi promovat cu Roşia Montană, într-adevăr s-au întâmplat nişte lucruri care probabil în urmă cu ceva vreme păreau dificile, dar aş vrea să vă spun că pentru credibilitatea noastră, a tuturor, este important să nu ne oprim aici şi la Roşia Montană. Oamenii aceia, care locuiesc acolo, au nevoie să li se demonstreze că atunci când ne gândim la patrimoniu natural, când ne gândim la patrimoniu arhitectural, când ne gândim la valoarea istorică a acelor locuri, ne gândim şi la ei şi le-am spus membrilor guvernului care s-au implicat în acest proiect – şi ministrul mediului, şi ministrul culturii, dar şi ministrul economiei, şi ministrul agriculturii- că aş vrea ca până la sfârşitul mandatului acestui guvern să vedem şi un program integrat de sprijin pentru o dezvoltare economică durabilă acolo.” 

Dacian Cioloș, 4 noiembrie 2016, Alba Iulia: „Exploatarea aurului la Roşia Montană nu este prioritatea noastră. (…) Ministerul Culturii a propus un proiect pentru protecția UNESCO a unei zone din Roșia Montană unde există un patrimoniu foarte important de valorificat.” 

Dacian Cioloș, în prefața dosarului Roșia Montană în UNESCO, 2016: „Indiferent de semnătura de la sfârșit, această scrisoare dă voce rezoluției poporului român de a oferi umanității o bijuterie arheologică și angajamentul Guvernului meu față de această nominalizare la UNESCO, în efortul de a asigura că Roșia Montană nu va fi doar pentru totdeauna în inimile noastre, dar și în cele ale comunității globale.”

————————————————

Din încredere și solidaritate cu deciziile Premierului, Ministerul Culturii consemnează starea de fapt actuală, dar își exprimă punctul de vedere asupra riscurilor de natură culturală, socială și identitară pe care le implică neasumarea dosarului Roșia Montană în UNESCO. Suntem de părere că această neasumare contrazice angajamentele vizionare, pe termen lung, ale Guvernului din care am făcut parte.

Calendarul dosarului Roșia Montană în UNESCO

1 Februarie 2017: Termen limită de depunere a dosarului la UNESCO – Centrul Patrimoniului Mondial

Februarie – August 2017: Evaluare tehnică a dosarului (desk review)

Septembrie 2017: Vizită de evaluare pe teren a peisajului cultural nominalizat

Iulie 2018: Analiză în Comitetul Patrimoniului Mondial și decizie privind înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

___________________________________

Comunicatul în forma sa inițială poate fi parcurs apăsând butonul de mai jos: