S-a anunțat lista celor mai periclitate 7 situri de patrimoniu din Europa, 2023

Europa Nostra, vocea europeană a societății civile angajată în salvgardarea patrimoniului cultural și Institutul Băncii Europene de Investiții (BEI) au anunțat pe 13 aprilie lista celor mai periclitate 7 monumente și situri de patrimoniu din Europa pentru anul 2023. Anunțul marchează cea de-a zecea ediție a acestui program inovator care a sprijinit deja un număr impresionant de comunități în lupta pentru salvarea patrimoniului lor cultural. 

Cele 7 situri aflate în pericol pe lista din 2023 sunt următoarele: 

1) Gara Kortrijk, Kortrijk, BELGIA 

2) Cimitirul memorial al partizanilor, Mostar, BOSNIA ȘI HERZEGOVINA 

3) Cetatea Tchakvinji, Zugdidi, GEORGIA 

4) Ansamblul Casa Surorilor, fosta așezare moravă din Kleinwelka, GERMANIA 

5) Parcul Memento, Budapesta, UNGARIA 

6) Peisajul cultural din Sveti Stefan, Paštrovići, MUNTENEGRU 

7) Morile de apă din Bistrica, Petrovac na Mlavi, SERBIA. 

Fiecare dintre cele 7 situri selectate sunt eligibile pentru o subvenție BEI pentru patrimoniu în valoare de 10 000 EUR. Criteriile de selecție sunt, depotrivă, importanța excepțională a valorii culturale a fiecărui sit, pericolul de degradare irecuperabilă cu care acesta se confruntă, nivelul de implicare a comunităților locale în sens larg și potențialul sitului de a deveni un catalizator pentru dezvoltarea socio-economică durabilă și cooperarea regională. 

Declarații Europa Nostra

Vicepreședintele executiv al Europa Nostra, Guy Clausse, a declarat: „Prin înscrierea acestor situri de patrimoniu pe lista din 2023 a celor mai periclitate 7 situri, dorim să transmitem un mesaj de speranță, solidaritate și sprijin comunităților locale și activiștilor care sunt hotărâți să le salveze. Împreună cu partenerii noștri (europeni și locali), vom oferi expertiză tehnică, vom identifica posibilele surse de finanțare și ne vom mobiliza rețeaua extinsă pentru a susține cauza și eforturile lor, care au devenit acum și cauza și responsabilitatea noastră comună. Haideți să folosim patrimoniul cultural al Europei ca vector de pace, coeziune socială și dezvoltare durabilă.” 

Șeful programului pentru climă și patrimoniu din cadrul Institutului Băncii Europene de Investiții, Bruno Rossignol, a adăugat: „Patrimoniul cultural este o resursă esențială pentru conturarea identității noastre europene, fără de care creșterea economică este lipsită de sens. Această putere de coeziune este recunoscută de BEI, care ia în considerare conservarea patrimoniului atunci când analizează noi proiecte de investiții sau când acordă împrumuturi pentru proiecte de renovare urbană, care au adesea o componentă de patrimoniu. La cea de-a zecea aniversare a programului, siturile selectate astăzi vor mărturisi încă o dată puterea de coeziune a patrimoniului cultural și legătura cu misiunea și activitățile Băncii.” 

OAR: Argument pentru salvgardarea și folosirea arhitecturii istorice 

Patrimoniul construit – monument istoric sau nu – constituie una dintre cele mai importante resurse de pentru dezvoltarea durabilă. Gara din Belgia se află acum în pericol de demolare pentru construirea uneia noi. Comunitatea locală luptă pentru conservarea ei din două motive: pe de-o parte gara păstrează memoria locului – a fost construită în 1839, bombardată în 1944 și refăcută în 1951; pe de cealaltă parte, resursele consumate pentru a o demola, a curăța locul, a arunca molozul și a construi o nouă clădire le depășesc semnificativ pe cele necesare consolidării, o risipă de evitat.  

Ansamblul de locuințe Casa surorilor din așezarea moravă din Germania reprezintă un reper important în istoria comunității – datează din secolul XVIII, când s-au stabilit aici refugiați din Cehia de azi. Asemeni morilor de apă din Serbia, acest ansamblu devine de importanță majoră într-o lume care caută să construiască din ce în ce mai sustenabil; tehnicile de construcție de acum câteva secole se pot pierde foarte ușor fără martori de tipul acestor ansambluri complexe, care deja servesc drept suport de studiu pentru recuperarea cunoștințelor meșterilor locali. La fel ca în satele românești, și aici există pericolul uitării prin înnoire nefundamentată. Mai mult, prin virtutea istoriei lor și prin arhitectura specifică, situl poate deveni centru de  interacțiune socială, reușind prin propria existență să transmită mai departe utilizatorilor experiența unui spațiu bine gândit pentru viața comunitară.

Funcțiunea pedagogică a arhitecturii istorice este de indispensabilă pentru răspândirea culturii arhitecturale în afara profesiei.  

Context românesc

România a avut patru situri pe lista 7 Most Endangered pe parcursul celor zece ani în care a fost publicată: Roșia Montană în 2013, Bisericile din lemn din sudul Transilvaniei și Nordul Olteniei în 2014, Cazinoul din Constanța în 2018 și Băile Neptun din Băile Herculane în 2022. Singurele situri pentru care s-au pus în mișcare operațiuni de salvare sunt Cazinoul din Constanța – în proces de restaurare – și Roșia Montană care a intrat concomitent în patrimoniul UNESCO și pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, iar câteva clădiri reprezentative primind finanțare publică prin intermediul Programului Național de Restaurare și Apelul tematic de proiecte finanțate prin Timbrul Monumentelor Istorice. Eforturile ONG-urilor de a declanșa inițiative ale administrațiilor locale pentru punerea în siguranță și consolidarea celorlalte rămân, însă, fără răspuns.  

La nivel european se trasează liniile directoare pentru atât de necesara dezvoltare durabilă către care aspirăm: recuperare, economie circulară, păstrarea memoriei și continuarea planurilor benefice din trecut în opoziție cu tabula rasa.

Îngrijirea arhitecturii istorice autohtone ar mai pune o piatră de temelie la dezvoltarea durabilă a țării.