Interviu UIA cu Hoang Thuc Hao, câștigător al Premiului Vassilis Sgoutas 2017

4 min citire
Share:
FacebookLinkedInCopy Link

7 iulie 2020

Arhitectul vietnamez Hoang Thuc Hao este apreciat de multă vreme în Vietnam pentru susținerea arhitecturii vernaculare în comunitățile rurale.

Născut la Hanoi, pe  2 mai 1971, Hoang Thuc Hao a studiat Inginerie Civilă la Universitatea Națională din Vietnam – unde predă acum arhitectură durabilă – și la Universitatea Politehnică din Torino din Italia.

Activitatea sa inovatoare în comunitățile marginalizate i-a adus recunoașterea internațională. El a câștigat, în 2017, Premiul Vassilis Sgoutas pentru arhitectura în serviciul celor defavorizați  

Ce vă atrage să lucrați în zone rurale izolate?

Părți consistente din planetă, locuite în mare parte de minorități etnice, nu au o arhitectură realizată de arhitecți profesioniști, cu toate că sunt importante din punct de vedere cultural. Guvernele nu le-au acordat cu adevărat atenție și lipsesc arhitecți profesioniști interesați de aceste regiuni îndepărtate. Este o situație întâlnită în Vietnam, o țară care a trecut prin multe războaie de-a lungul secolelor XIX și XX.

În ciuda faptului că am crescut în Hanoi, mediul rural este locul meu natal și locul de naștere al părinților mei. Călătoriile din copilărie, poveștile transmise din generație în generație îmi hrănesc în continuare dragostea pentru zonele rurale și oamenii de acolo, care primesc mai puțină atenție decât populațiile urbane.

În afară de asta, doresc să contribui la construirea și îmbunătățirea societății prin arhitectură, dezvoltând atât zonele urbane, cât și pe cele rurale într-un mod echilibrat și armonios.

Școala Dao, din Lao Cai, 2019, de Hoang Thuc Hao

De ce vă concentrați în munca dvs. pe arhitectura vernaculară?

Globalizarea a adus oamenii împreună, dar a și alungat comunități defavorizate și grupuri minoritare. Orașe precum Bangkok, Dubai, Shenzhen au un aspect stereotipic și monoton, lipsit de identitate. Organizațiile de stat și sociale, care au în sarcină construirea zonelor urbane și rurale, se ocupă în special de proiecte mari, rapide și cu costuri reduse, satisfăcând doar nevoile minime, fără să valorizeze neapărat identitatea culturală.

În schimb, în majoritatea zonelor în care trăiesc minorități, oamenii au moștenit de la strămoși mii de ani de experiență, făcând arhitectură așa cum știu ei. Aceștia sunt păstrătorii unor resurse culturale enorme, care contribuie la diversitatea omenirii. Mi se pare că acest aspect este cât se poate de vizibil în Vietnam, unde, în ciuda celor 54 de grupuri etnice existente, fiecare cu stilul său unic, tradițional, nu există încă o arhitectură modernă care să le valorizeze.

Cred că „arhitectura este floarea pământului” și că fiecare țară are floarea sa specifică. Studiez și practic această profesie cu speranța protejării patrimoniului cultural al țării mele, dezvoltând în același timp o cultură a diversității arhitecturale în lume.

Satul Jackfruit, orașul Son Tay, Hanoi, Vietnam, 2019, de Hoang Thuc Hao

În ce fel vă implicați în comunitățile cu care lucrați în proiectele dvs.?

În primul rând, arhitecții trebuie să fie atenți la nevoile specifice și importante ale localnicilor. În al doilea rând, trebuie să înțelegem obiceiurile și tradițiile fiecărei comunități în parte.

Comunicăm cu cei din comunitate și primim idei de la ei înainte de începerea activității, astfel încât oamenii să înțeleagă clar beneficiile proiectelor comunale, care vor aduce fericire în locul natal, alături de dezvoltare economică și coeziune socială. Filosofia noastră este cel mai bine exprimată ca „Arhitectura fericirii 1 + 1> 2”. Cu alte cuvinte, faptul că arhitecții țin cont de valorile vernaculare fundamentale dă naștere unei voci comune, mai puternică decât suma părților sale.

În acest fel, forța internă a comunității și resursele sociale externe sunt implicate din punct de vedere spiritual și fizic. Devenind pe deplin conștientă de scopul lucrării, comunitatea își va dedica forța de muncă și materialele proiectului făcut în comun.

În ce fel diferă procesul arhitectural destinat utilizării în comunitățile rurale de activitatea din mediul urban?

Cultura satului este unică, dar și fragilă, din cauza asaltului masiv de stiluri arhitecturale „la modă” și asta în toată lumea, nu doar în Vietnam. Arhitectura rurală cere sofisticare și perseverență, în special atunci când se ocupă de spațiile culturale și obiceiurile vernaculare. Munca mea se caracterizează printr-un raport intim cu valorile intrinseci culturale, geografice și politice ale comunității, aceasta fiind implicată direct în toate etapele procesului arhitectural.

Casă Ancenstrală, Satul Jackfruit, orașul Son Tay, Vietnam, 2019, de Hoang Thuc Hao

                                                                                                                                                              ***

Secțiunile Membre ale UIA sunt invitate să nominalizeze aici candidați pentru Medalia de Aur și Premiile UIA 2021.

Mai multe detalii sunt disponibile aici.