Un nou studiu ACE: Beneficiile economice ale reglementării serviciilor de arhitectură

3 min citire
Share:
FacebookLinkedInCopy Link

“Ca voce principală a profesiei arhitecturii în Europa, Consiliul Arhitecților din Europa (ACE) a comandat de-a lungul anilor diverse studii care argumentează – apărând importanța anumitor tipuri de reglementări profesionale pentru interesul public și respingând sugestii contrare – că o astfel de reglementare nu produce efecte restrictive nejustificate.

Două evoluții posibil contradictorii pot fi observate la nivelul UE, chiar în cadrul Comisiei Europene. În timp ce importanța social-politică și pentru mediu a arhitecturii, percepută public, nu a fost nicicând mai mare decât în ​​prezent datorită inițiativei New European Bauhaus a președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, serviciile publice continuă să o vadă ca fiind aproape exclusiv relevantă pentru piața internă și, prin urmare, o ca pe un factor economic care ar trebui dereglementat pe cât se poate.” a declarat președinta ACE, Ruth Schagemann.

Motivație și scop

„Motivat de convingerea pozitivă că profesia poate lucra împreună cu Comisia Europeană, OCDE și alții, ACE și-a direcționat atenția către dezvoltarea unui set de argumente economice printr-o analiză profesională, convingătoare, care identifică în mod clar efectele pozitive pe care le are reglementarea profesională și felul în care contribuie aceasta la bunăstarea economică, socială, de mediu și sanitară a cetățenilor europeni”, a completat Ruth Schagemann.

Scopul acestui studiu este de a asigura o contribuție constructivă cu privire la profesia de arhitect în dezbaterea privind reglementarea profesiei.

Context internațional și național

În contextul în care și Ordinul Arhitecților din România a răspuns mai multor solicitări ale Comisiei Europene și OCDE privind indicatorul de restricționare a accesului în profesie și semnalând vicii în privința culegerii datelor și argumente interpretabile, acest studiu este binevenit deoarece ține cont caracteristicile specifice ale pieței de arhitectură – economice, în special – și pentru că propune o perspectivă nouă, susținută prin cercetare, asupra reglementării profesiei de arhitect.

De asemenea, studiul propune o analiză a modelelor de reglementare ex ante (Germania), ex post (Finlanda) și hibrid (Spania), întâlnite în spațiul european. Studiul include anumite tematici urmărite și de indicatorul de restricționare a accesului în profesie (Regulatory Restrictiveness Indicator), cum ar fi reglementarea titlului, a exercitării profesiei, dar include și teme precum achiziții publice și concursuri de arhitectură, asigurări profesionale, cod etic, dezvoltare profesională continuă ș.a. 

Noul indicator care rezultă din această analiză, EIARI, permite evaluarea unor beneficii ale reglementării ignorate de alte studii sau de alți indicatori, și anume interesul public și protecția consumatorului, printre altele.

Printre concluziile acestui studiu, care merită parcurs în integralitate, se numără:

  • sectorul arhitecturii angajează un număr mare de persoane și este generator de valoare adăugată în economia UE, cu peste jumătate de milion de angajați şi venituri anuale de peste 17 miliarde EUR (cifre din 2020);
  • sectorul este esențial pentru asigurarea investițiilor în infrastructură care au loc în prezent, în contextul redresării de după pandemie;
  • sectorul este crucial pentru asigurarea neutralității emisiilor de carbon; 
  • profesia îmbrățișează genul, diversitatea, digitizarea și mobilitatea profesională. Sectorul arhitecturii este divers ca gen, 42% sau chiar majoritatea (în unele țări) din cei care exercită profesia fiind femei;
  • arhitectura diferă de alte piețe de servicii sau mărfuri pentru care strategiile de dereglementare au fost aplicate cu succes: furnizorii de servicii au un avantaj asupra clienților dată fiind asimetria informațiilor; tranzacțiile sunt complexe și, ca atare, calitatea și productivitatea sunt mai puțin ușor de standardizat sau măsurat; 
  • arhitectura este un domeniu foarte competitiv, analiza unor tendințe din domeniu (d ex., creșterea procentului permiselor de construire de-a lungul timpului) contrazicând ideea că reglementarea împiedică creșterea și inovarea; 
  • în ciuda unor variații naționale, există câteva aspecte comune ale reglementării în țările din UE (plecând de la studiile de caz și modelele de reglementare incluse în cercetare) și anume: minim 4 sau 5 ani de studii; drept de semnătură cu sau fără înscriere (obligatorie sau opțională) în organisme profesionale; dezvoltare profesională continuă, recomandată sau verificată de o autoritate; interzicerea recomandărilor tarifare. 

Reglementare și bunăstare publică

Cea mai valoroasă concluzie a studiului este însă detectarea unei corelări pozitive între reglementare și binele sau bunăstarea publică. Pe viitor, sunt necesare măsurări noi și rafinări ale acestui indicator prin colectare de noi date și repetarea și aprofundarea cercetării. 

Vă invităm să parcurgeți studiul ACE.