100 – MA6228 – ECOU STUDIO SRL

Autori principali: ECOU STUDIO SRL

Coautori: arh. Marius Moga, arh. Anda Gheorghe, arh. Martha Moroșan, arh. Miruna Moldovan, arh. Oana Matei, arh. Teo Pașcu, arh. Oana Rus

Colaboratori arhitectură: George Vaida, Georgiana Jiman

Colaboratori specialități: arh. peis. Ada Codrean, ing. peis. Dalina Mihai, ing. peis. Timea Simion, arh. Ștefania Lupan, ecologist Tibor Hartel, Paula Boarța, Simona Or-Munteanu

BUNĂ ZIUA!

Viitorul parc se află pe o zonă verde care a fost, într-o perioadă istorică, un spațiu de confluență și interacțiune socială. Aici, hoștezenii și felecanii își dădeau „bună ziua” în drumul lor spre munca câmpului și schimbau o vorbă, două despre politică sau despre alte probleme comune, înainte de a-și continua drumul. Memoria acestui gest de binețe în sânul naturii a dat numele acestei zone și a noului cartier. (Zidire și devenire. Cartierele Clujului în anul 1937 al lui Felix Ostrovschi)

Productivitatea acestei zone de-a lungul timpului (pășuni, livezi, grădinărit sporadic și exploatarea lemnului) a dat formă peisajului de aici și arată o perioadă istorică de comuniune armonioasă cu natura. Am moștenit un peisaj cultural tradițional valoros.

BUNĂ ZIUA, NATURĂ!

Noul cartier a invadat natura, i-a întors spatele și a produs o relație de vecinătate aproape ostilă cu aceasta. Natura productivă care a rămas abandonată, în schimb, a fost cucerită de biodiversitatea fermecătoare a sălbăticiei și coexistă cu un mediul urban prea dens. În acest context debalansat, parcul de cartier primește, pe lângă programul funcțional specific, un rol important prin viitoarea existență a lui aici: reconcilierea pe rând a locuitorilor cartierului, a cartierului și a orașului cu natura!

Bună ziua, natură! devine începutul simbolic al unei noi relații cu natura uitată care trebuie cultivată în timp din ambele sensuri printr-o negociere care lasă biodiversitatea să coexiste cu noua prezență umană. Utilizarea parcului care lasă loc culoarelor ecologice să-și continue fluxul este cheia în care această relație poate să funcționeze. Definirea cadrului biofizic și stabilirea valorilor naturale ale acestuia precum și stabilirea vulnerabilității acestora la variații climatice și la impactul uman venit cu noua funcțiune duce la evitarea erodării cadrului natural.

În urma cercetării sociologice am descoperit că locuitorii cartierului sunt pregătiți pentru o astfel de abordare naturală: parcul, pentru ei, trebuie să fie în general cât mai sălbatic, să se păstreze caracterul actual al vegetației (de zonă de câmpie și dealuri joase cu plante medicinale / sălbatice și zona de mlaștină cu stuf, plopi etc., pe alocuri pomi fructiferi precum nuci, meri, peri, arbuști de măceș).

Regional

Parcul este o pâlnie a unui culoar ecologic care unește pădurea Făget, prin livezi, pajiști și printre dosuri de parcele, de cartier și care continuă spre Borhanci, parcul Detunata și Parcul Est. Mergând pe cursul evident al cursurilor fine de apă de aici, spre nord, un alt culoar ecologic poate fi explorat spre cimitirul central. Legătura cu natura nu se încheie în cartier. Prin acest culoar clujenii pot evada în drumeții sau cu bicicleta spre Făget, livezi, Aroma și Feleac, în același timp fauna poate pătrunde în oraș. Urmele de mistreț de aici sunt proaspete aici iar căprioarele te surprind speriate în timpul plimbărilor de aici.

Accesibilitatea în noul parc nu se limitează doar la cartier. Traversând Calea Turzii, locuitorii cartierului Europa vor putea accesa parcul foarte ușor. O continuitate a culoarului verde spre Borhanci sau o conectare rutieră cu str. Antonio Gaudi, ar face ca și locuitorii de acolo să ajungă în 15-20 de minute de mers pe jos în parc. Accesibilitatea din Est va putea crește în viitor. Naturalețea și atmosfera sălbatică se vor confrunta cu o utilizare intensă a parcului.

Cartier

Presiunea de acces dată de densitatea ridicată a cartierului vine dinspre Nord. Rezolvarea cât mai multor accese spre nord devine o prioritate. Împreună cu accesul dinspre vest (cartierul Europa) și cel din est, mai puțin important încă, fac ca zona de nord a parcului să devină cea mai accesibilă și mai frecventată. Protejarea zonelor naturale și a habitatelor aici impune retrageri succesive ale activității umane pe anumite porțiuni.

Accesul mai redus dinspre străzile Mihai Românul și Măceșului pot lăsa culoarele naturale să fie mai puțin erodate de utilizarea cotidiană.

Există câteva situații de funcțiuni complementare cu parcul, câteva locuri de joacă amenajate și o grădiniță. Acestea sunt singurele exemple de bună vecinătate cu parcul. Relațiile de vecinătate în rest sunt foarte diverse, complicate și cer o reglare detaliată în funcție de fiecare situație în parte: ziduri de sprijin în albia minoră, cornișe abrupte de pământ, terenuri virane, garduri private, parcări, construcții rezidențiale mult prea apropiate de parc.

Magistrala de gaz, cu restricția de ocupare a terenului amplă poate deveni o soluție de mediere a acestei relații în partea de nord.

Accesul auto nu este o prioritate, dar parcări pot fi realizate pe strada Kelemen Lajos și Pompiliu Teodor care ajung până la parc și vor asigura accesul persoanelor cu dizabilități.

Parc

Nordul parcului este zona cea mai amplă de comuniune cu natura. Aici regăsim cel mai complex sistem de servicii ecosistemice: material (pruni, meri, peri, fructe de pădure), reglare (umbră, microclimă, retenția apei de ploaie printr-un management integrat, polenizare și biodiversitate), experimental (plajă, acumulări de apă cu cascade, facilități de petrecere a timpului în natură), filosofic-spiritual (recreere și meditație prin posibilitatea de retragere în zone mai puțin frecventate), cognitiv (traseele explorative prin culoarele și adiacent insulelor de biodiversitate) și în final relațional (sălciile tunse în tip scaun, colțuri de livezi, sistemul de protecție la viituri, tufele compacte longitudinal, predominat constituite din porumbar si păducel care constituie loc de cuibărit pentru silvii, mierle, sturzi, sfrancioc roșiatic, coțofene și prezența cărpioarelor dar și a porcilor mistreți).

Sudul parcului este predominat de culoarele ecologice. Acestea sunt tratate ca zone naturale protejate iar accesul la ele este restricționat până la ora 20:00 în aprilie și iunie pentru reproducere și până la ora 23:00 în restul lunilor. Unele porțiuni rămân inaccesibile omului.

Alei

Acest schimb constant de informații este susținut de o alee principală mai rapidă, minerală, care se depărtează succesiv de zonele de biodiversitate și se apropie discret de punctele de acces în parc. O alee secundară de pământ natural oferă o alternativă mai liniștită de plimbare. Al treilea tip de alee este explorativă (pământ natural / lemn / grilaj metalic) și te aduce aproape de insulele de biodiversitate pentru a putea fi observate și înțelese mai bine, fără a fii invaziv, acestea fiind totuși închise altui tip de acces direct. Observarea se face prin intermediul unor extensii de tip balcon sau insule coborâte aproape de apă.

Activități fixe

Toate activitățile prezente în parc sunt adiacente zonelor de contact cu mediul urban sau de punctele de acces, adiacent aleii principale. De la cele cotidiene specifice verii și iernii, la evenimente temporare (târguri, piețe volante, proiecții de film, mici concerte) cu respectarea programului de liniște dorit de locuitorii de aici și scalate la dimensiunea parcului și la nevoile de interacțiune a utilizatorilor.

Activități adaptabile

O parte din funcțiunile din parc nu sunt definite. Acestea vor fi definite de utilizatori odată ce încep folosirea acestora. Vor putea decide pentru ei ce își doresc mai mult printr-un proces de bugetare participativă.

Ape

Apele pluviale provenite de pe acoperișuri și alei pot fi recuperate, reutilizate prin retenție în rezervoare speciale sau pot fi redirecționate spre Becaș pentru a contribui la creșterea debitului acestuia. Simbolic, intrările importante sunt marcate cu pâlnii de retenție a apei pluviale.

La nivelul pârâurilor introducem meandrări locale pentru biodiversitate sau cu rol reparatoriu unde cursul apei a fost deviat prin intervenții abuzive  și acumulări cu ochiuri de apă alimentate de pârâuri. Prezența luciului apei poate fi redată locuitorilor cartierului în zonele de traversare a pârâurilor. Prezența acestora în zonele mai dense, de biodiversitate acționează ca un accelerator de biodiversitate, păstrând umiditatea atunci când debitul scade sau pârâul din sud seacă peste vară. Acceleratoare de biodiversitate și retenție de apă este reprezentată prin bălți, interacțiunea cu apa, mici corecții ale râului, confluența celor două izvoare.

Confluența celor două pârâuri este pusă în evidență în dreptul accesului din Strada Măceșului.

Arhitectura

Utilitatea arhitecturii din parc este maximizată funcțional ca să poată răspundă la o utilizare cât mai diversă.  Porțile de intrare captează apa, au locuri de șezut în stația de autobuz, oferă protecție de soare și ploaie. Toaletele au gradene exterioare surmontabile și pot deveni mici observatoare în parc. Una dintre toalete are și zonă de vestiar pentru a putea să te schimbi după ce alergi sau după ce ai intrat cu picioarele în apă, lângă plajă. Pavilionul este deschis  și e localizat la o confluență de alei care-l traversează. Spațiul exterior acoperit poate oferi adăpost de ploaie / soare dar și locuri de socializare și activități în grupuri mici. Fiind surmontabil, se poate accesa acoperișul terasă de unde perspectiva spre parc și oraș e unică. Observatorul aduce un semnal spre intrarea dinspre Măceșului și deschide o perspectivă spre parc, biodiversitate, oraș și, în zilele cu vizibilitate, se pot admira munții Rodnei și masivul Ceahlău. Lemnul predomină ca material aparent în arhitectură. Structurile sunt metalice, cu un ușor caracter temporar, pentru a lăsa natura să domine spațiul parcului.