116 – NM1113 – CUCU STUDIO AND DESIGN SRL

Autor principal: arh. Andreea Cucu
Coautori: arh. Andreea Calma, arh. Cristina Costea
Colaboratori specialități: Tudor Cucu, art director

Juriul a selectat acest proiect pentru modul nuanțat și sensibil în care a răspuns temei de devenire a arhitecturii prin interconectare, apelând la „învățare” ca substrat adânc al devenirii. Ideea de învățare nu se referă însă la cea academică (de vizibilitate imediată), ci la ceea ce numim generic educație alternativă. Este vorba de un filon al cunoașterii, înțelegerii și practicii care, asemeni unui miceliu, vine să infiltreze stratul educației formale și al culturii profesionale uzuale, să-l completeze și să-l îmbogățească, într-o perpetuă devenire.

Juriul a apreciat în mod special subtilitatea poetică a designului propus pentru Standul OAR, a straturilor „mișcătoare” de hârtie de diferite consistențe și transparențe, care învăluie și animă discret rigiditatea spațiului dat, transmițând concomitent optimismul efervescenței inovatoare și ușoara umbră a incertitudinii în fața tranzitoriului. În aceeași măsură, a fost apreciată și atenția pentru sustenabilitate a soluției. – aprecierea Juriului.

Sides of Interconnected Learning

Propunerea răspunde sub-temei devenirea interdependentă prin suprapunerile și intercalările din sectorul educației alternative – non-formale și informale – din România ultimilor 35 de ani urbană și rurală.

Pavilionul României la Congresul UIA propune o instalație în permanentă modificare. Schimbarea este sugerată de acumularea straturilor de bune practici în spațiul public românesc. Mai mult, transformarea este încurajată și în cadrul expunerii prin  interacțiunea vizitatorilor cu materialele expuse pe pereții instalației, fiind permisă colectarea a uneia sau mai multor bucăți de șindrilă de hârtie. Astfel, fiecare vizitator își poate compune propriul parcurs de asimilare a procesului de tranziție din spațiul românesc. Practicile spațiale contemporane locale se bazează pe ani de experiență în proiecte-pilon socio-culturale ce au prins rădăcini. Ne gândim aici la organizații non-profit, fundații și asociații culturale care au permis o educație alternativă, informală, a oricărui locuitor indiferent de statutul social sau de vârstă. S-a mers la pas prin orașe cu zeci de oameni pe trasee arhicunoscute sau mai puțin cunoscute, pentru a prezenta istoria și arhitectura locului, pentru a inventaria siturile protejate. S-au dedicat sute de ore în educarea elevilor pentru înțelegerea orașului și a spațiilor acestuia. S-au făcut sute de invitații la ateliere în spații rurale și urbane, unde s-a lucrat cu materiale naturale și tehnici locale și s-au favorizat interacțiuni între actorii mai multor lumi: organizatori, sponsori, donatori, voluntari, meșteri,  specialiști, comunități și autorități locale.

1- hârtie de mătase albastră; 2, 3, 4 – foi de 80 g cu trei culori diferite; 5- calc; 6-carton albastru

Pentru a fi înțeleasă ideea acumulării de straturi, vor folosite mai multe tipuri de hârtie cu o densitate cât mai mică. Acest lucru va ajuta ca proiectele să se citească prin transparență cu ajutorul luminii ce va veni din spatele colilor în formă de șindrilă.

Primul strat al pereților va fi o foiță de mătase albastră pentru a ne conecta cu fragilitatea urmelor trecutului și responsabilitatea cu care își construiau și îngrijeau locuințele sașii și românii din Transilvania, unde în ultimii ani s-a descoperit¹ că: 70% din pereții interiori ai caselor din Ardeal erau văruite cu albastru ultramarin, iar 30-40% din exterioarele fondului construit erau albastre. În plus, acest gest este folosit pentru a arăta că săpăm până acolo unde găsit un strat valoros și că totul pornește de acolo, nu din neant, făcându-se tabula rasa.

Pe acest strat subțire albastru se suprapun fragmente din diverse inițiative de intervenție și totodată de formare profesională. Aceste extrageri din proiectele ce au avut loc în România postsocialistă vor fi pe coli de diferite culori, ducând cu gândul la hârtia Kraft și la îmbătrânirea hârtiei, fiind corelată tipărirea proiectelor cu vechimea lor. În teancul de foi expus se vor găsi și foițe de calc, tipărite cu elementul esențial fiecărui proiect ales. Această reprezentare trimite la obiectul efemer al acțiunii, care deși dispare la un moment dat, schimbă treptat, dar profund, mentalitatea societății românești.

În plus, în prima ipostază pavilionului se va înfățișa cu o mare de alb-bej (culoarea hârtiei tipărite cu proiectele selectate) și cartoane albastre. Ele reprezintă casele albastre din Transilvania care au fost restaurate. Pe aceste cartoane albastre vor fi tipărite cuvintele-cheie definitorii procesului înnoitor din România.

Propunem un pachet de proiecte care au influențat și au îmbogățit atât practica arhitecturală din România, cât și cultura profesională: Batem fierul la Conac!, De-a Arhitectura, Școala de la Piscu, Ambulanța pentru Monumente, ARCEN, Școala de la Bunești, Shrinking Cities, Casa Enescu, plus multe alte școli de vară și festivaluri urbane. De la cazurile izolate de la începutul anilor 2000, practicile socio-culturale au devenit o rețea, care începe să împânzească o bună parte din teritoriul României.

În cazul aplicării soluției propuse vom lua contactul cu toți fondatorii acestor inițiative pentru a li se cere acordul de a le expune exemplele de bună practică, curaj, responsabilitate și perseverență.

E necesar să menționăm că nu facem parte din nicio asociație sau proiect cultural pe care îl propunem ca punct de pe traseul, încă în desfășurare, al devenirii societății românești în ultimele trei decenii, dar le apreciem și credem că ele au fost și sunt niște straturi foarte importante în gradul de conștientizare a urgenței patrimoniului din România și în nevoia de implicare și educare.

¹ The blue of Ştefan Vaida from Transylvania este un videoclip în care se prezintă de către pagina Albastrumeu universul de acțiune a restauratorului Ștefan Vaida, care de la colecționar și restaurator de obiecte și-a îndrepta atenția în ultimii ani asupra caselor din Transilvania, pe care nu le-a lăsat în stare de ruină. În acest video desface cu șpaclu finisajul gri al fațadei (mai jos două capturi de ecran) sub care găsește un alt strat roz, unul ocru clasic și apoi finisajul albastru, sub care nu mai găsește altceva, fiind finisajul inițial al locuinței. Procentajul oferit de el se găsește între minutele 5 și 6, link accesat pe 13.02.2020: https://www.youtube.com/watch?v=XbgKMYyEZuc&t=290s