25 de ani de la constituirea Ordinului Arhitecților din România. Mesajul Președintelui

Stimați colegi, dragi prieteni ai arhitecturii,

Astăzi se împlinesc 25 de ani de la conferința de constituire a Ordinului Arhitecților din România. Este un moment potrivit pentru a ne bucura de ceea ce am reușit împreună, dar și pentru a ne întreba, cu luciditate, ce am construit în acest sfert de secol – și ce rămâne de construit.

Momentul fondator

În 2001, prin Legea 184, profesia de arhitect își recâștiga, după decenii de întrerupere, dreptul de a se organiza singură. Conferința de constituire nu a fost doar un act administrativ, ci un act de maturitate al profesiei și, în egală măsură, un act de încredere din partea societății: recunoașterea faptului că standardele unei profesii cu impact atât de profund asupra vieții oamenilor trebuie stabilite și vegheate de cei care o cunosc din interior – dar în numele unui interes care îi depășește.

Acesta este sensul adânc al Ordinului, înscris în chiar legea sa de înființare: o organizație de interes public. Dreptul de semnătură nu protejează un privilegiu al arhitecților – garantează, pentru fiecare cetățean, că cel care concepe spațiile în care oamenii locuiesc, muncesc, învață și se vindecă răspunde profesional, deontologic și legal pentru actul său.

Ce am construit împreună

Privind înapoi, putem distinge trei transformări care traversează acești 25 de ani.

Prima este construirea instituției: Tabloul Național al Arhitecților, dreptul de semnătură, filialele care asigură reprezentarea profesiei în întreaga țară, Codul deontologic, sistemul informatic propriu – infrastructura, vizibilă și mai puțin vizibilă, fără de care o profesie nu poate răspunde în fața societății.

A doua este deschiderea către public. Am înțeles, treptat, că nu putem promova calitatea arhitecturii doar dinspre profesie: concursurile de soluții pentru investiții publice, anualele și bienalele de arhitectură, Timbrul Arhitecturii, implicarea civică pentru protejarea patrimoniului, demersurile pentru o politică națională de arhitectură – toate sunt forme prin care profesia a intrat în dialog cu societatea, cu beneficii directe pentru fiecare și indirecte pentru toți.

A treia este dimensiunea europeană. Ordinul este astăzi autoritatea competentă pentru recunoașterea calificărilor profesionale, membru activ al Consiliului Arhitecților din Europa, prezent în rețele, consorții și proiecte internaționale – de la protejarea patrimoniului până la noile agende europene privind cultura construirii. Profesia de arhitect din România nu mai privește spre Europa; participă la Europa.

Cui datorăm realizările pe care le-am obținut

Nimic din toate acestea nu s-a construit de la sine. Le datorăm colegilor care, în aceste două decenii și jumătate, au dat organizației timp, energie și convingere – de cele mai multe ori voluntar: în filiale, în forurile de conducere, în comisii și grupuri de lucru, în echipele care au dus munca de zi cu zi. Le datorăm, deopotrivă, partenerilor instituționali care au înțeles că un ordin profesional puternic nu este un adversar al administrației, ci un aliat al calității.

Există astăzi o întreagă generație de arhitecți care nu a cunoscut profesia fără Ordin. Pentru ei, existența organizației poate părea de la sine înțeleasă. Aniversarea de astăzi este și un prilej de a spune: nu a fost niciodată de la sine înțeleasă – a fost construită.

Ce rămâne de făcut

Un bilanț onest nu poate ocoli distanța dintre misiune și realitate. Statutul social al arhitectului rămâne fragil; achizițiile publice continuă să trateze proiectarea drept un cost de minimizat, nu o investiție în calitate; presiunile asupra independenței profesionale sunt reale, iar calitatea mediului construit nu este încă, în România, un criteriu care să conteze sistematic în deciziile publice.

Acestea nu sunt motive de descurajare – sunt agenda noastră. Cei 25 de ani nu ne-au lăsat o instituție încheiată, ci o capacitate: capacitatea profesiei de a se organiza, de a-și formula pozițiile și de a fi prezentă acolo unde se iau deciziile despre mediul construit. Această capacitate o punem acum la lucru: pentru o politică națională de arhitectură; pentru calitate drept criteriu definitoriu în investițiile publice și pentru concursul de soluții ca procedură firească a marilor proiecte; pentru o profesie pregătită pentru transformările – tehnologice, climatice, sociale – care îi redefinesc practica.

Mai departe

Calitatea mediului construit este un bun comun, iar ea nu poate fi garantată nici de piață, nici de administrație singură – cere o profesie organizată, responsabilă și independentă. Acesta a fost pariul din 2001. La 25 de ani distanță, el nu este câștigat o dată pentru totdeauna; se câștigă în fiecare zi, prin fiecare proiect, prin fiecare poziție publică, prin fiecare coleg care înțelege că semnătura sa angajează mai mult decât un contract.

La mulți ani, Ordinul Arhitecților din România! La mulți ani tuturor celor care îl fac să existe – și celor care îl vor duce mai departe, împreună, în beneficiul comun: al nostru și al tuturor.

arh. Ștefan Bâlici, Președintele OAR