114 – OR1125 – Istrate Andreea Elena

Autor principal: Istrate Andreea Elena
Coautori: stud. arh. Oprea Smaranda, stud. arh. Mircea David Brad

Proiectul propune o strategie de intervenție minimă cu efect maxim: reorganizarea parcărilor în toată zona centrală, creșterea numărului de arbori, obiecte de mobilier urban și modificări de detaliu cu impact real asupra activării și folosirii spațiilor. Se urmărește folosirea eficientă și realistă a resurselor orașului. Au fost apreciate flexibilitatea și diversitatea activităților propuse, care pot deveni parte a unui dialog în comunitate, pretabil la ajustări permanente în funcție de preferințele observate în folosire. – aprecierea Juriului.

Orașul în revizie¹

¹revizie sf [E: fr revision, lat revisio, -onis] 5 (Teh) Ansamblu de operații efectuate asupra unei instalații, a unei mașini etc., care constă în reglarea pieselor și aparatajelor, înlăturarea jocurilor survenite prin uzură etc., cf. DEX.

Proiectul propune o radiografie a orașului și o intervenție înțeleasă ca un reglaj fin al existentului. Orașul este citit strat cu strat, prin identificarea potențialului latent al locurilor și a leziunilor produse în timp. Spațiile lezate, în loc să fie supuse unui nou traumatism, sunt reechilibrate prin gesturi aproape invizibile, intervenții minimale care redefinesc raportul dintre fronturile stradale, suprafețele de parcaj, spații verzi și spații publice. Astfel, corecția devine o formă de vindecare urbană, iar orașul își regăsește continuitatea.

Radiografie & leziuni

Se propune o citire a orașului dincolo de elementele strict arhitecturale. O suprapunere a construitului cu „obiectele” aglutinate lui: mașini, spații improvizate, fragmente de verde. O înțelegere a modului în care spațiul (nu) funcționează înainte de intervenție. O lectură care devine, în sine, o formă de intervenție.

Revizie

Elementele citite devin pionii intervenției. Mașinile nu dispar, ci sunt reorganizate; spațiul verde capătă o formă coerentă. Profilurile stradale pun accent pe transportul public și mobilitatea velo, iar trotuarul își recapătă spațiul necesar, împreună cu mici buzunare urbane care permit lucrurilor să se întâmple.

Unelte necesare: confetti

Intervenția, propunându-și mai degrabă să corecteze situații existente decât să impună soluții noi, se folosește de ideea „confetti”-ului ca instrument capabil să reactiveze potențialul locului. Aceste gesturi arhitecturale minimale, repetate și atent amplasate, devin instrumente puternice pentru recalibrarea teritoriilor, transformând spațiul public într-un adevărat joc urban. Confetti-urile de exterior au caracter fix, în timp ce cele interioare sunt mobile, contribuind la diversificarea scenariilor de funcționare ale spațiului.

Singurul element construit „nou” nu este, în fond, nou, ci funcționează ca un pansament aplicat structurii existente — o demonstrație că memoria locului trebuie menținută și poate fi reintegrată în povestea orașului. Similar intervenției la scară macro, intervenția micro populează noul teatru urban cu obiecte de tip confetti. Ele generează locurile noului spațiu și deschid scenarii infinite de funcționare, un dialog activ între utilizator și clădire, între om și oraș.