103 – CL9188 – VOICU & IONIȚĂ ARCHITECTS SRL

Autori principali: Voicu & Ioniță Architects

Coautori: arh. Narcisa Gabriela Ionita, arh. Laura Ioana Tiron, arh. Vlad Alexandru Voicu

Configurația alungită a parcului a reprezentat o provocare – cum realizăm un parc conectat si fluid, fără a pica în capcana unui spațiu de trecere, a unui coridor. Astfel, au fost introduse un număr de puncte de pauză sub forma podurilor, a locuri de stat, de joacă, de privit în jur și a altor activități. Podurile devin o extensie a parcului și o apropiere de apă.

Aleile și pistele de alergare urmează topografia terenului și creează o experiență diversă: de la pante line, alei sinuoase și bucle la cărări sălbatice și abrupte. Ierarhizarea subtilă a acestora prin materialitate prevestește vizitatorului traseul ce urmează.

Pavilionul participă activ la viața parcului, trecerea exterior – interior făcându-se lin: de la terasa acoperită la gradina de iarnă ‘winter garden’ la sala propriu-zisă. 

Alegerea plantelor a fost făcută cu atenție, cu scopul de a face parcul interesant pe tot parcursul anului cu o alternanță de flori, arbuști și arbori și în același timp, folosind specii cu cerințe reduse de întreținere.

Mascarea surselor de lumină împreună cu folosirea tehnologiei smart-lights reduc cât se poate de mult impactul negativ pe care iluminatul artificial îl are asupra biodiversității și în special a insectelor – care sunt atrase de căldura și de lumina emisă de corpurile de iluminat. Au fost evitate nuanțele de alb și albastru care atrag cele mai multe insecte și s-au folosit nuanțe calde care sunt mult mai bine tolerate de oameni. Folosirea filtrelor care să imite efectul natural de lumină și umbră adaugă la atmosfera relaxată a plimbărilor, integrându-se mult mai bine în mediul natural al parcului.

Modul de utilizare al pragurilor de beton existente

Dublarea unor porțiuni de pereți existenți cu o structură ușoară realizată din materiale sustenabile, prietenoase mediului ce va avea rol de ‘hotel al insectelor’. Hotelul este o modalitate practică și economică de a ajuta la conservarea insectelor pe cale de dispariție din cauza activităților umane precum agricultura și defrișările. Speciile vulnerabile, cum ar fi albina solitară, se pot stabili pentru a se dezvolta și a se reproduce într-un spațiu sigur.

De asemenea, acesta este un instrument pedagogic foarte bun, deoarece le permite copiilor și adulților să observe îndeaproape ciclul viu al unor creaturi.

Gândindu-ne la mediul înconjurător, îmbunătățirea caracteristicilor digurilor existente poate ajuta habitatul general al zonei.

Adăugarea unor bolovani de mărimi variate la baza ‘malurilor’ digurilor împreună cu câteva resturi mari lemnoase vor oferi o pantă mai blândă și o complexitate de forme, goluri, crăpături  – unde peștii si nevertebratele iși pot găsi refugiu, se pot hrăni si înmulți. În câteva cazuri (digurile 2, 3 si 5), structura digului va sta la baza podului / traversării cursului Becașului.