106 – EA2010 – ZEIA STUDIO SRL

Autori principali: Andra Ionel, Elena Zară
Colaboratori arhitectură: Adrian Bratu, Mihai Rotaru
Colaboratori specialități: peis. Georgiana Strat, ing. Gabriel Florea (rezistență), urb. Cătălin Oncescu

Proiectul dezvoltă o complexitate spațială derivată din ideea de continuitate a spațiului public în interiorul clădirii. Aceasta este susținută, totodată, și de un anumit grad de complexitate structurală, care propune un sistem de elemente al căror rol depășește simpla rezolvare a problemelor de rigiditate, contribuind, prin expresia lor sculpturală, la specificitatea remarcabilă a interiorului.

Proiectul propune un complex de locuri agregate într-o dinamică surprinzătoare, care generează o succesiune de ierarhii și tranziții subtile între ele. În virtutea acestei dinamici, scara circulară iese din sfera infrastructurii și a simplei utilități, reușind nu doar să încurajeze circulația verticală în interiorul clădirii, ci, mai ales, să particularizeze spațiile din proximitatea sa.

Totodată, juriul apreciază folosirea elementului structural înclinat, folosit foarte abil pentru a potența flexibilitatea planimetrică a etajelor superioare și eliberarea spațiului la nivelul parterului și al demisolului, unde sunt propuse sala de conferințe și amfiteatrul.

Orientarea subtilă a interiorului către terasa superioară a taluzului atrage după sine și tipul de sistem de umbrire propus pe fațada sudică, balcoanele de la nivelurile superioare asigurând nu doar relația cu exteriorul, ci și o rezolvare arhitecturală privind problematica expunerii solare a fațadei, fără a recurge exclusiv la dotări și tehnologii specifice. – aprecierea Juriului

La nivel urbanistic, măsura golului dintre clădirea publică a bibliotecii și cea privată a clădirii de birouri poate permite atât menținerea unui teren neconstruit, amenajat public, cât și un pretext pentru densificare într-o metropolă în continuă extindere. A proiecta o construcție aici vine însă cu sentimentul că nu există suficient spațiu pentru ea și că ritmul clădirilor monumentale permite cu greu o completare coerentă sau că riscă să aibă o măsură disonantă.

În acest context dificil, propunem un volum simplu, care lasă aer în jurul bibliotecii și nu adaugă zgomot unui țesut urban deja încărcat. Taluzul împădurit rămâne o „fațadă” prezentă în Piața Mărăști, un reper urban foarte particular și pe care îl considerăm valoros.

Retragerea față de bibliotecă permite continuarea traseului verde într-o promenadă coerentă cu viziunea de reorganizare a Pieței Mărăști și a Aleii Bibliotecii. Propunem, pe teren și în jurul bibliotecii, un parcurs de spații publice mai intime, mai puțin expuse, care completează piața largă planificată în dreptul Consiliului Județean.

Volumul propus nu urmează conturul accidental al limitei de proprietate, ci se raportează la minimul juridic de apropiere spre vest, păstrând o structură ortogonală, rațională și eficientă.

Paradigma în care am conceput propunerea pornește de la înțelegerea că noul sediu ADRNV este o investiție publică majoră. Din acest motiv, chestionăm ce returnează comunității dincolo de simpla reducere a unor costuri de funcționare. Obiectivul pe care ni-l propunem este realizarea unor spații cu caracter public de valoare metropolitană și a unei clădiri capabile să rămână relevantă chiar și în scenarii viitoare, în care funcțiunea instituțională actuală s-ar putea schimba.

La nivel arhitectural, structura definește la primele etaje spații ample, cu caracter public, conectate cu taluzul, iar la etajele superioare spații de birou libere, adaptabile mai multor organizări și funcțiuni. Parterul scufundat este conceput ca o cavernă la baza versantului, un spațiu cu atmosferă distinctă față de cea urbană, protejat, aproape geologic în caracterul său.

Deasupra acestuia, platforma înclinată care acoperă parterul devine o piață minerală publică, orientată spre sud și spre taluzul împădurit. Topografia artificială întărește cadrul natural. Platforma este accesibilă atât angajaților, cât și publicului și continuă la interior cu sala de mese și un amfiteatru vitrat, ambele putând deveni complet publice. Întregul etaj este astfel un piano nobile al clădirii și, împreună cu piațeta și versantul, devine locul principal de întâlnire și odihnă.

Spațiile de conferințe extind zona intrării și sunt deschise și accesibile pentru întâlniri și lucru, chiar și în afara evenimentelor. În versiunea în care se închid compartimentările mobile, sălile pot funcționa în paralel cu activitatea instituției, fără intersectarea fluxurilor.

Nivelurile de birouri au centrul liber și nodul de circulație descentrat, încât să fie posibile partiuri cât mai libere și deschideri către peisajul deluros din sud.

Circulațiile verticale sunt gândite ca experiențe spațiale distincte. Scara interioară este generoasă, luminată natural printr-un oculus, și devine o alternativă firească la utilizarea ascensoarelor. Scara exterioară are un caracter utilitar, iar podestul lărgit se transformă într-un balcon care continuă spațiul interior de relaxare. Restul spațiilor exterioare sunt dimensionate generos, astfel încât să permită lucrul sau luarea mesei în aer liber.

Structura de rezistență a clădirii este din beton armat, iar structura repetitivă a etajelor 2–8 este propusă din elemente prefabricate. Sistemele de fațadă sunt gândite modular: fațada care îmbracă structura este compusă din ochiuri pre-asamblate de pereți-cortină, iar scara exterioară și balcoanele se realizează din subansamble metalice fabricate în atelier. Această abordare accelerează execuția, optimizează costurile, reduce disconfortul șantierului și deșeurile rezultate.

Fațada este alcătuită din mai multe straturi care permit umbrirea sau deschiderea spre lumină, în funcție de situație: grilajul balcoanelor filtrează lumina, rulourile textile exterioare pot umbri și reduce efectul de seră, iar perdelele interioare reduc lumina puternică directă, însă permit trecerea radiațiilor care încălzesc spațiul iarna.

Propunerea de sistematizare verticală prevede ridicarea cotei terenului cu 1,25 m în colțul sud-estic al clădirii pentru a realiza o terasă lărgită, care stabilește o relație fluidă între interior și exterior la nivelul parterului și etajului 1.

Pentru tratamentul apelor pluviale de pe versant se propune un zid de sprijin la baza acestuia și la limita terasei înălțate, care conturează zone extinse de captare și infiltrare lentă. Aceste zone de bioretenție vor intercepta și atenua debitul de torenți, vor asigura filtrare biologică primară, vor reține și stoca volumele maxime în bazine de retenție subterane pentru reutilizare în sistemul de irigații al amplasamentului și vor favoriza infiltrația treptată a debitelor mai mici, pentru a reduce evacuarea către rețeaua publică de canalizare.

Racordarea la nivelul mai jos al terenului din fața clădirii se realizează printr-o rampă continuă; circulațiile principale și suprafețele mineralizate vor fi finisate cu pietriș stabilizat, iar două rampe suplimentare asigură continuitatea circulației către est, spre bibliotecă și prin spatele acesteia spre piața Consiliului Județean, și către vest, spre parcarea bicicletelor. Apele pluviale de pe acoperiș și de pe suprafețe dure sunt preluate în rigole perimetrale și direcționate către sistemul de bioretenție. Peluzele vor avea substrat drenant pentru a spori infiltrația.

Versantul va fi plantat cu grupuri mici de arbuști pentru ancorare radiculară, controlul eroziunii, creșterea permeabilității, reducerea vitezei de scurgere a apei, densitatea fiind gestionată prin răriri alternative pentru vizibilitate și siguranță. Accesul pietonal pe panta versantului va folosi o rampă discretă din grilaj metalic galvanizat pentru a minimiza perturbarea solului și a conserva succesiunea naturală secundară de sub aceasta.

Strategia de plantare are o abordare înclinată spre biodiversitate, procese naturale și managementul apelor pluviale. Spațiile plantate au ca scop crearea unor suprafețe ample permeabile, prin alternarea de peluze cu zone de bioretenție bogate în erbacee floricole și graminee perene, marcate de arbori sau arbuști cu caractere decorative deosebite în zonele construite. În opoziție, versantul va avea un tratament minim, intervențiile limitându-se la inserția arbuștilor cu rol în susținerea malului și a câtorva exemplare de arbori care au importanță pentru faună. Toate speciile vor fi autohtone, specifice zonei, pentru a oferi habitat, hrană și adăpost pentru faună. Restul spațiului se va lăsa să evolueze în mod natural, pentru a conserva cât mai mult din biodiversitatea deja instalată.