128 – IF3012 – STUDIO 82 SRL

Autori principali: Octav Silviu Olănescu, Anamaria Olănescu, Andrada Maier-Drăgan, Petrică Maier-Drăgan, Oana Antonia Filip
Colaboratori arhitectură: Iulia Maria Rebreanu, Vlad Fântână
Colaboratori specialități: urb. Radu Ștefan Andreescu

---

Proiectul câștigător răspunde într-un mod complex temei de concurs, adaptând necesitățile specifice ale programului arhitectural într-un sistem care organizează cu subtilitate toate particularitățile acestuia.

În soluția propusă, juriul consideră că obiectul arhitectural poate deveni atât un reper urban, cât și o construcție cu valoare de reprezentare pentru autoritatea contractantă, care, dincolo de posibilitatea de a se asocia cu o imagine iconică la nivelul întregului fond construit, poate concretiza inițiativa de a se adresa nu doar unui segment restrâns de utilizatori, ci și unei comunități extinse, incluzând locuitori, vizitatori și diverse grupuri care interacționează zilnic în spațiul public.

Registrele propuse prin geometria fațadei oferă repere orizontale odată la fiecare două niveluri, fapt ce produce un efect ingenios de diminuare a regimului de înălțime. Acest transfer de scară este susținut și la nivelul contactului cu spațiul public, relația dintre acesta și obiectul propus fiind consolidată prin intermediul unui portic care mediază atât tranziția către interiorul clădirii, cât și cea către elementele de racord cu topografia locului, față de care volumul propune o retragere reverențioasă.

Specificitatea planimetriei determină, la rândul său, logica structurală a construcției, descentrarea nucleului servant fiind compensată prin intermediul diafragmelor perimetrale, exprimate onest în plastica elevațiilor.

În acord cu această tipologie structurală, juriul apreciază, totodată, flexibilitatea spațială asigurată de sistem, proiectul propunând posibilități de modificare ulterioară a planșeelor, care permit o utilizare adaptivă a clădirii pe termen lung, prin reconfigurări ale spațiilor atât în plan orizontal, cât și în plan vertical. Acest aspect readuce în discuție expresia fațadelor, care se conformează ca o consecință firească a alcătuirii interioare a obiectului.

Un alt aspect remarcabil este faptul că proiectul reușește să dezvolte o dublă valență: pe de-o parte propune un obiect autonom cu o neutralitate a limbajului arhitectural, care îi permite să răspundă lipsei de coerență consolidate de-a lungul timpului în structura țesutului existent. – aprecierea Juriului

1. CONCEPT GENERAL

Infrastructură arhitecturală flexibilă, deschisă comunității

Proiectul este conceput ca o infrastructură arhitecturală și nu ca un obiect finit, autosuficient. El funcționează ca un cadru construit permanent, capabil să susțină transformări succesive ale modului de lucru, ale tehnologiilor și ale relației dintre instituție și comunitate, fără a-și pierde coerența urbană, structurală sau funcțională.

Într-un context în care spațiul de birouri este supus unei dinamici accelerate — determinată de digitalizare, inteligență artificială, conectivitate extinsă și practici de lucru hibride — proiectul evită tipologiile rigide și propune un sistem spațial flexibil, deschis scenariilor multiple de utilizare. Arhitectura nu prescrie un mod unic de ocupare, ci creează condițiile pentru adaptare, colaborare și reconfigurare în timp.

Din punct de vedere tehnic, această abordare este susținută de separarea clară între:

• structura permanentă, dimensionată pentru durată lungă de viață și utilizare intensivă;
• elementele reversibile, care pot fi adaptate, înlocuite sau reconfigurate fără intervenții majore.

Trama structurală regulată și nucleul descentrat eliberează planurile și permit organizarea unor câmpuri spațiale deschise, ușor de ajustat în funcție de cerințele funcționale. Centrul clădirii este tratat ca un spațiu flexibil, capabil să funcționeze alternativ ca zonă de lucru deschisă pentru colaborare, forum instituțional, spațiu pentru evenimente sau extensie a activităților publice.

Proiectul nu fixează un singur scenariu de utilizare, ci oferă o infrastructură pentru scenarii multiple, acceptând schimbarea ca parametru de proiectare. Arhitectura devine astfel un suport pentru evoluția instituției, pentru noile forme de muncă și pentru relația dinamică dintre administrație, tehnologie și comunitate, fără a pierde coerența urbană și constructivă.

2. CONCEPT URBANISTIC

Mediere instituțională, clarificarea frontului și dublarea experienței urbane

Amplasamentul proiectului este definit de prezența unor instituții publice majore, dezvoltate în timp prin logici autonome, care au generat o succesiune de volume fără o relație urbană coerentă. Biblioteca, clădirea Consiliului Județean și alte funcțiuni administrative conferă zonei o importanță simbolică ridicată, dar în absența unui sistem clar de spații publice și de aliniamente, acest potențial rămâne fragmentat și dificil de perceput la nivelul utilizatorului.

În acest context, proiectul propune o intervenție de mediere urbană, în care infrastructura arhitecturală nu se afirmă ca obiect singular, ci ca element de coagulare și ordonare a unui front instituțional eterogen. Poziționarea volumului în aliniament la Calea Dorobanților, în continuitatea clădirii de birouri existente în partea vestică a sitului, reprezintă o decizie strategică de clarificare a limitei urbane și de stabilire a unui front coerent către oraș.

Această aliniere permite deschiderea unui nou front urban orientat către bibliotecă și către spațiul public al Pieței Mărăști, contribuind la definirea capătului sudic al esplanadei și la întregirea secvenței instituționale. Volumul construit nu închide spațiul, ci îl structurează, creând relații vizuale și pietonale clare între instituții și oferind o citire urbană unitară a ansamblului.

La nivelul parterului, proiectul își asumă explicit rolul de apropiere a instituției de comunitate. Parterul este accentuat printr-un portic amplu, care funcționează ca spațiu de tranziție între dinamica intensă a Căii Dorobanților și zona verde din partea sudică a sitului. Porticul nu este doar un element de protecție climatică, ci un instrument urban care facilitează traversarea, întâlnirea și utilizarea cotidiană a spațiului public, reducând distanța simbolică dintre instituție și oraș.

Construcția se încadrează strict în limita construibilă indicată prin tema de concurs, iar retragerile față de clădirile învecinate imediate — biblioteca și clădirea de birouri — sunt dimensionate confortabil, asigurând condițiile de luminare, ventilație și deschidere vizuală.

Prin poziționarea volumelor și definirea spațiilor intermediare, se conturează un buzunar urban de tip „curte de onoare”, comun pentru cele trei instituții publice: ADR Nord-Vest, biblioteca și Consiliul Județean Cluj. Acest spațiu nu este gândit ca o piață reprezentativă rigidă, ci ca un loc de orientare, întâlnire și recunoaștere urbană, care completează și întărește capătul sudic al Pieței Mărăști.

În spatele frontului construit, la baza versantului, proiectul valorifică diferența de nivel existentă pentru a crea o alternativă de parcurgere a spațiului urban, separată de forfota străzii. Acest traseu secundar este conceput ca un spațiu continuu cu caracter peisajer, definit de vegetație abundentă, secvențe de repaus și perspective variate, generate de poziționarea diferită a instituțiilor față de versant. Relația dintre clădiri și relief devine astfel un element activ al proiectului, nu o constrângere, contribuind la filtrarea zgomotului, la îmbunătățirea microclimatului și la diversificarea experienței urbane.

Prin dublarea relației cu orașul — front activ și reprezentativ către stradă și parcurs calm, peisajer, către versant — proiectul oferă o lectură urbană complexă și accesibilă. Instituția nu se mai raportează exclusiv prin monumentalitate sau distanță, ci prin prezență, continuitate și utilizare cotidiană, contribuind la o reconfigurare pozitivă a percepției colective asupra spațiului instituțional.

3. CONCEPT ARHITECTURAL

Cadru construit flexibil

Conceptul arhitectural se bazează pe ideea unui cadru construit clar și permanent, capabil să susțină o varietate de utilizări și moduri de ocupare, fără a depinde de o tipologie fixă de birou. Arhitectura rezultă din logica structurii, a organizării spațiale și a relației cu utilizatorul, evitând gesturile formale autonome și expresia iconografică.

Organizarea planimetrică este generată de trama structurală regulată de 6,30 x 6,30 m, care permite realizarea unui plan liber, adaptabil și ușor de reconfigurat. Această grilă susține diferite tipuri de spații — muncă individuală, zone comune, săli de întâlnire, spații informale – fără ierarhii rigide. Nucleul de circulație verticală este descentrat și dimensionat compact, eliberând câmpuri spațiale ample și continue, favorabile flexibilității și transformării în timp.

Un principiu esențial al conceptului este eliberarea zonei centrale a planului, gândită ca spațiu neutru și reconfigurabil. Acest centru poate funcționa alternativ ca forum instituțional, zonă de lucru colaborativ, spațiu pentru evenimente, expoziții sau activități deschise comunității.

Limitarea înălțimii construcției la maximum 28,00 m la nivelul de călcare al ultimului nivel accesibil permite încadrarea clădirii în categoria clădirilor obișnuite, cu efecte directe asupra eficienței spațiale și economice. Această decizie reduce necesitatea unor nuclee supradimensionate, a circulațiilor verticale complexe și a sistemelor tehnice speciale, contribuind la compactarea nucleului, la creșterea suprafeței utile și la o exploatare mai eficientă a clădirii. Totodată, se asigură o integrare echilibrată în contextul urban și instituțional existent, evitând o prezență dominantă sau disproporționată.

Fațadele sunt concepute ca o expresie directă a organizării interioare și a logicii constructive. Alternanța dintre plin și vitrat nu este decorativă, ci derivă din raportul dintre spațiile de lucru, circulații și zonele comune. Parterul este tratat ca un soclu activ, cu o relație puternică cu spațiul public, în timp ce nivelurile superioare exprimă claritatea și continuitatea volumului.

Materialitatea este definită prin utilizarea elementelor prefabricate din beton pigmentat, ca material principal de fațadă. La nivelul parterului și al primului nivel, fațada este tratată ca un soclu mineral articulat, realizat din beton amprentat cu profilări verticale subțiri care conferă ritm, profunzime și o percepție tactilă la scara pietonului. Zonele superioare sunt finisate cu beton aparent lis, periat, accentuând caracterul durabil și instituțional al ansamblului.

Prin această abordare, arhitectura devine un suport coerent pentru activitatea instituțională și pentru relația cu comunitatea, capabil să evolueze în timp fără a-și pierde identitatea.

4. CONCEPT STRUCTURAL

Structură hibridă optimizată. Claritate statică, adaptabilitate și eficiență economică

Conceptul structural este fundamentat pe ideea unei structuri permanente, clare și robuste, capabile să susțină în timp transformări funcționale și tehnologice, fără intervenții majore și fără pierderea coerenței constructive. Structura nu este tratată exclusiv ca suport tehnic, ci ca instrument activ de proiectare, care influențează organizarea spațiului, expresia arhitecturală și eficiența economică a construcției.

Sistemul structural este organizat pe o tramă regulată de 6,30 x 6,30 m, optimizată din punct de vedere static și economic. Această dimensiune permite utilizarea unor deschideri eficiente pentru planșee, secțiuni standardizate pentru stâlpi și grinzi și o bună compatibilitate cu structura metalică secundară și cu sistemele de instalații. Comparativ cu trame mai mari sau mai dense, soluția adoptată reprezintă un echilibru optim între consumul de material, libertatea planului și costurile de execuție.

Structura principală este realizată din beton armat, cu planșee dispuse la un ritm vertical de 7,00 m, care definesc structura „lentă” a clădirii – elementul de durată, inerție și stabilitate. Între aceste planșee pot fi inserate niveluri intermediare metalice de tip plug-in / plug-out, realizate din structură ușoară cu supra-betonare, care constituie structura „rapidă”, reversibilă și adaptabilă în timp. Această dualitate permite modificări funcționale fără afectarea structurii principale.

Nucleul de circulație verticală este descentrat, concentrând circulațiile și principalele elemente de rigidizare într-o poziție care eliberează câmpuri spațiale ample și flexibile. Această decizie arhitecturală este susținută structural printr-o strategie clară de echilibrare a rigidităților, astfel încât efectele de torsiune induse de descentrarea nucleului să fie controlate și compensate.

Compensarea torsiunii se realizează prin:

• distribuția echilibrată a elementelor structurale verticale pe fațada opusă nucleului;
• utilizarea unor pereți structurali, cadre sau diafragme dimensionate corespunzător, integrate în logica fațadelor;

5. CONCEPT TEHNIC – SISTEME DE INSTALAȚII

Claritate, modularitate și adaptare în timp

Distribuțiile verticale ale instalațiilor sunt concentrate în nucleul descentrat, alături de circulațiile verticale, optimizând traseele și reducând lungimea rețelelor. Această concentrare permite separarea clară între infrastructura tehnică permanentă și spațiile flexibile de utilizare, facilitând modificări ulterioare fără intervenții majore asupra structurii sau compartimentărilor.

Fațada sudică este utilizată activ în strategia energetică a clădirii, susținând măsuri pasive precum controlul solar, maximizarea iluminării naturale și reducerea necesarului de iluminat artificial și climatizare. Aceste măsuri sunt corelate cu sistemele tehnice pentru a obține un echilibru între soluțiile pasive și cele active, evitând supra-tehnologizarea.

Acoperișul este tratat ca o platformă tehnică activă, destinată echipamentelor de ventilație, sistemelor de producere a energiei și eventualelor extinderi tehnologice viitoare. Organizarea acestui nivel permite integrarea etapizată a noilor tehnologii, fără afectarea funcționării clădirii sau a imaginii sale urbane.

În ansamblu, proiectul construiește o prezență urbană calmă și clară, care nu impune, ci structurează, nu monumentalizează, ci apropie, oferind un cadru deschis pentru viața instituțională contemporană și pentru evoluțiile viitoare ale orașului.