102 – AZ1111 – arh. Anamaria Moldovan
Autor principal (coordonator): arh. Anamaria Moldovan
Coautori (membri echipă): arh. Diana Cânța, arh. Georgiana Cobuz, arh. Anamaria Lazăr, arh. Nicoleta Simina
„…and it’s a wrap”
Problematica temei regândirii resurselor în contextul arhitecturii actuale nu este o noutate, însă de fiecare dată când această temă este readusă în discuție, capătă noi valențe. OAR își propune prin participarea în cadrul congresului mondial al arhitecților UIA 2023 tratarea acestui subiect.
Ceea ce interesează prin propunerea noastră este stabilirea unei premise de oarecare generalitate cu privire la rolul demolărilor, dar și a construcțiilor noi în cadrul problematicii poluării și a sustenabilității în domeniul construcțiilor.
Admirația pentru clădirile vechi are o istorie venerabilă, cu manifestări în Antichitate și Renaştere1, dar nu încape îndoială că nici în contextul actual, reutilizarea și refuncționalizarea clădirilor existente nu reprezintă o problemă de înțelegere și acceptare culturală, ci poate doar o neglijare a acestei opțiuni în detrimentul unor construcții noi.
Subliniem încă o dată faptul că este necesară schimbarea modului în care resursele sunt consumate. În calitate de arhitecți, materialele nu trebuie privite doar prin prisma aplicării lor convenționale, ci totodată reevaluarea și regândirea întrebuințării acestora trebuie să devină o reală preocupare. Nu am dori să cădem într-un discurs, al mitului unicității României (în rău)2, ci mai degrabă să reevaluăm potențialul regândirii resurselor, la nivel național, în funcție de calitățile acestora.
Soluția propusă pentru conceptul și suportul ideatic al propunerii de stand reprezintă un manifest al problematizării generale a reutilizării și refuncționalizării clădirilor existente. Materialul ales pentru conturarea propunerii de stand este unul care se plasează într-un domeniu jalonat de categorii ca misterios sau fantasc.
Prelatele utilizate pentru a proteja șantierele și desfășurarea vieții cotidiene pe durata efectuării lucrărilor de reabilitare sau restaurare au uneori nu doar rolul strict funcțional ci și un rol estetic.
De cele mai multe ori, în cazul restaurării și reabilitătii, pe prelate sunt imprimate fațadele clădirilor pe care acestea le acoperă. Mai mult, acestea ilustrază povestea clădirii. În căutările prelatelor grafice pentru realizarea propunerii, exercițiul de localizare a unor posibile resturi s-a bazat pe rememorarea imaginiilor, dar și pe cea a senzațiilor, a celor care au stârnit interesul și curioziatatea de a imagina ce se întâmplă în spate, acel „abia aștept” pentru rezultatul final.
Două tipuri de discurs suscită particular interesul: imaginea șantierul așa cum o vedem din stradă și dinamica a ceea ce se întâmplă la interior. Rolul de mascare a intervențiilor care au loc pe un șantier, uneori poate avea și o intenție premeditată de distrugere, unde „reabilitarea și extinderea se traduc prin demolare, și propunerea unor construcții noi.”3
Propunerea standului este de fapt o reconstituire a imaginii unui șantier în lucru, iar protagoniștii imaginii generale în acest context sunt prelatele de șantier și schelele pe care acestea sunt montate.
Am optat pentru o analiza separată a modului sub care se prezintă prelatele în configurația standului, prelata în relație cu schela, dar și aceasta prezentată independent de orice alt element de construcție, prin ilustrarea a câtorva metode de reutilizare și reciclare. Astfel intrarea în stand este întâmpinată de prezența unei schele, care suține prelata grafică utilizată în șantierul reabilitării clădirii unuia dintre Palatele Sstatusului Romano-Catolic din Cluj-Napoca.
La interior imaginea principală este generată de expunerea mai multor tipuri de prelate, cu texturi și materiale diferite, care se desfășoară pe două din laturile standului. Locurile de șezut și măsuța sunt confecționate din bucăți de prelate. Pe peretele din spate, compus din suprapunerea a două tipuri de prelate de materiale texturi și culori diferite, au fost confecționate buzunare pentru depozitarea materialelor de prezentare ale OAR. Pentru a fi ușor accesibile din zona de ieșire, materialele de prezentare ale standului vor fi expuse pe un panou dedicat interacțiunii cu vizitatorii. Acestea sunt confecționate la rândul lor tot din bucăți de prelate care conțin sigla OAR. Modul de interacțiune cu publicul este detaliat în anexa cu materialele de promovare.
Sustenabilitatea întregului stand este gândită de la început. Schela se va închiria din Copenhaga, excuzând astfel costurile pentru transportul acesteia, dar și a uneltelor necesare pentru montaj. Singurele materiale care vor fi transportate sunt prelatele. De asemenea atât schela cât și prelatele pot fi reutilizate la finalul expoziției.
Chiar dacă această formă conceptuală de arhitectură este menită pentru a ilustra mai multe forme de reutilizare a unui material, sau o formă prin care sunt testate idei, în fond discutăm despre despre căutarea unui răspuns, în ceea ce privește reutilizarea prelatelor.
1 Choay Francoise, Alegoria Patrimoniului, (București: Simetria, 1998), pp.18-20.
2 Referire la Lucian Boia, De ce este România altfel? (București: Humanitas, 2018)
3 Referire la Ștefan Ghenciulescu, „Reabilitare și extindere. Și moarte”, Revista Zeppelin (2023), accesat 28 aprilie 2023, https://e-zeppelin.ro/edito-reabilitare-si-extindere-si-moarte/
