Precizări privind informațiile apărute în spațiul public referitoare la dosarul privind Conferința Națională OAR din 2022 și activitatea Comisiei Naționale de Disciplină  

Revenim cu o serie de precizări în contextul afirmațiilor care se cascadează în mediul online cu privire la două litigii distincte în care a fost implicat Ordinul Arhitecților din România. 

Având în vedere afirmațiile vehiculate în spațiul public, vă semnalăm că au fost aduse în discuție două subiecte distincte și care fac referire la obiecte diferite, dar care prezentate împreună pot genera neclarități în rândul membrilor organizației.  

Context

Este vorba despre două dosare diferite – dosarul privind anularea hotărârii Comisiei Naționale de Disciplină a OAR referitor la sesizarea disciplinară cu privire la conduita profesională  și procesul privind anularea hotărârilor Conferinței Naționale din anul 2022.  

În cazul litigiului privind rezultatele Conferinței Naționale din 2022, reclamanta a solicitat anularea hotărârilor privind alegerea forurilor de conducere (Președinte, Consiliul Național) și a comisiilor OAR (Comisia Națională de Disciplină, Comisia de Cenzori). Admiterea acestor cereri ar fi echivalat cu anularea Conferinței Naționale din anul 2022 și, implicit, cu blocarea activității organizației. 

Decizie definitivă favorabilă OAR 

În primă instanță, Curtea de Apel București a dat câștig de cauză Ordinului Arhitecților din România. 

Ulterior, în recursul promovat de reclamantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat soluția pronunțată în fond, reținând că motivele invocate nu sunt întemeiate, legalitatea acesteia fiind pe deplin confirmată de instanța de control judiciar. 
 
Judecătorii au motivat exhaustiv hotărârile pronunțate în acest dosar și au conchis că toate lucrările, documentele și alegerile desfășurate în cadrul Conferinței Naționale din anul 2022 au fost legale, Ordinul Arhitecților din România respectând întocmai prevederile incidente.  

În cazul alegerii membrilor Comisiei Naționale de Disciplină, instanța a respins cererea ca fiind neîntemeiată și a reținut explicit că alegerea era condiționată de obținerea pragului de minim 50%+1 din voturile valabil exprimate. Lăsăm mai jos un extras din Hotărârea judecătorească: 

Cu privire la anularea hotărârii de alegere a membrilor Comisie Naționale de Disciplină instanța a reținut că „Interpretarea coroborată a dispoziţiilor art.33 din Legea nr.184/2001 şi  art.17 alin.2, art.28 şi art.118 din regulament, impune concluzia că este necesară obţinerea a  minim jumătate plus unu din voturile valabil exprimate pentru a putea fi ales membru în  Comisia Naţională de Disciplină, susţinerea reclamantei privind faptul că se impunea ocuparea tuturor celor 15 locuri, necondiţionat de obţinerea vreunui prag, fiind lipsită de suport legal.”   

Așadar, cererea de chemare în judecată formulată a fost respinsă ca fiind lipsită de interes în ceea ce privește anularea Hotărârilor de numire a Președintelui OAR, a Consiliului Național și a Comisiei Naționale de Cenzori, iar cu privire la Hotărârea de numire a membrilor Comisiei Naționale de Disciplină, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.  

Astfel, menționăm că decizia favorabilă definitivă pronunțată de ÎCCJ în acest caz, confirmă legalitatea procedurilor analizate și contrazice afirmațiile apărute recent în spațiul public. 

Precizări privind activitatea Comisiei Naționale de Disciplină a OAR  

Afirmațiile privind pretinsa nelegitimitate a Comisiei Naționale de Disciplină și a componenței acesteia ignoră faptul că structurile Ordinului au fost constituite în baza hotărârilor adoptate de Conferința Națională și în conformitate cu regulamentele aplicabile la momentul respectiv. 

Existența unor interpretări diferite asupra unor mecanisme de reprezentativitate, a unor practici anterioare sau a unor reguli interne nu echivalează cu nelegalitatea constituirii organelor OAR, lucru confirmat și de Înalta Curte de Casație și Justiție. 
 
De asemenea, simpla formulare a unor acțiuni în instanță împotriva Ordinului nu conduce, prin ea însăși, la concluzia că structurile rezultate ar fi fost nelegale sau lipsite de legitimitate. Exercitarea dreptului de acces la justiție este un drept legitim al oricărui membru al organizației și trebuie privită ca atare. 

În ceea ce privește afirmațiile despre influențarea procedurilor și „imixtiunea juriștilor”, aceste presupuse influențe externe asupra deliberărilor CND sau pretinsa „imixtiune” a personalului juridic sunt nefondate. 

Personalul tehnic și juridic al Ordinului are exclusiv atribuții administrative și de suport procedural, fără drept de vot și fără posibilitatea de a decide soluțiile adoptate de completuri. Deliberarea și votul aparțin exclusiv membrilor completurilor de judecată disciplinară. 

Totodată, activitatea de redactare procedurală, pregătirea documentelor administrative sau asigurarea suportului logistic necesar desfășurării ședințelor nu reprezintă și nu pot reprezenta ingerințe în actul de deliberare. 

Despre procedura de soluționare a dosarelor CND 

Activitatea procedurală a CND s-a desfășurat în conformitate cu normele interne aplicabile, cu regulamentele în vigoare la momentul soluționării cauzelor și cu legislația complementară. 

Existența unor opinii diferite asupra modului de interpretare a anumitor dispoziții procedurale nu poate conduce la concluzia că activitatea completurilor disciplinare ar fi fost nelegală. 

Totodată, afirmațiile potrivit cărora membrii CND „nu cunosc legislația, regulamentele și procedurile” depășesc limitele unei critici instituționale și afectează în mod direct reputația profesională a unor arhitecți aleși în structurile Ordinului. Membrii CND au fost desemnați în condițiile regulamentare și și-au exercitat mandatul în cadrul competențelor prevăzute de lege și regulamente. 

Diferențele de opinie juridică sau procedurală nu justifică generalizări privind presupusa necompetență a unei întregi structuri jurisdicționale a Ordinului. 

Menționăm în acest sens dispozițiile a Art. 75 din Codul Deontologic: (1) Arhitectul are obligația de a se abține de la formularea și diseminarea de afirmații neadevărate privind activitatea profesională a unui alt arhitect. 

Privind afirmația referitoare la „urmărirea penală” a președintelui CND 

Referitor la afirmația privind „urmărirea penală” a președintelui CND, apreciem că aceasta este formulată într-o manieră cel puțin tendențioasă și de natură să inducă în eroare opinia publică, prin asocierea unei simple proceduri penale cu existența unei vinovății sau incompatibilități morale ori profesionale. 

Într-un stat de drept, orice persoană poate formula o plângere penală împotriva altei persoane, fără ca simpla existență a unei sesizări sau a unor acte procedurale preliminare să echivaleze cu stabilirea vreunei culpe. 

Tocmai de aceea, legislația română și principiile fundamentale ale dreptului consacră prezumția de nevinovăție, aplicabilă până la soluționarea definitivă a unei cauze penale printr-o hotărâre judecătorească definitivă. 

În contextul acestor afirmații publice, președintele CND a fost contactat pentru un punct de vedere și solicită public persoanei care a formulat acuzația să pună la dispoziția publicului nu doar referiri selective la existența acelui dosar, ci și soluția dispusă în cauză, pentru o informare completă, corectă și nepartizană a membrilor Ordinului și a opiniei publice. 

Menționăm de asemenea în acest sens dispozițiile art. 75 din Codul Deontologic Protejarea reputației profesionale între colegi: (1) Arhitectul are obligația de a se abține de la formularea și diseminarea de afirmații neadevărate privind activitatea profesională a unui alt arhitect.(2) Nu constituie abatere disciplinară exprimarea unor opinii critice formulate cu bună-credință, susținute prin argumente obiective ce se încadrează în limitele libertății de exprimare profesională. 

Interpretarea hotărârii judecătorești invocate public 

Prezentarea publică a hotărârii instanței ca o pretinsă confirmare a faptului că „CND a judecat strâmb”, că nu exista competență disciplinară sau că sancțiunea ar fi fost rezultatul unor abuzuri reprezintă o distorsionare a conținutului real al motivării. 

În realitate, instanța nu a reținut inexistența faptelor și nici lipsa competenței CND de a analiza conduita disciplinară a reclamantei. Dimpotrivă, Curtea a confirmat explicit că: „funcția de inspector ISC presupunea competența CND fiindcă avea legătură cu profesia de arhitect” și că: „fapta pentru care a fost sancționată reclamanta a avut legătură cu profesia de arhitect”. Motivul principal avut în vedere de instanță a fost cel referitor la prescripția răspunderii disciplinare. 

Mai mult, chiar din motivarea hotărârii rezultă complexitatea problemei juridice privind calculul termenului de prescripție, instanța analizând inclusiv efectele stării de urgență, suspendarea termenelor și momentul de la care începe să curgă prescripția. Simplificarea acestei dezbateri juridice complexe într-o concluzie de tipul „CND a judecat strâmb” este cel puțin nerezonabilă și profund înșelătoare pentru membrii Ordinului. 

Hotărârea instanței nu validează afirmațiile publice privind pretinse „comenzi”, lipsa de legitimitate a CND sau inexistența competenței disciplinare, ci privește în principal o interpretare juridică asupra intervenirii prescripției într-o cauză concretă. 

Cu privire la respectivele daune morale, acestea au fost acordate exclusiv în baza susținerilor reclamantei privind impactul personal și profesional resimțit de aceasta, reclamanta depunând în acest sens înscrisuri și documente. 

Controlul exercitat de instanțele judecătorești asupra actelor administrative sau jurisdicționale reprezintă un mecanism firesc al statului de drept și nu constituie, prin el însuși, dovada existenței unei conduite abuzive sau nelegale a structurilor Ordinului. 

OAR respectă și va respecta toate hotărârile judecătorești definitive pronunțate de instanțele competente, conform obligațiilor legale care îi revin. 

Privind prejudiciile financiare suportate de OAR 

Afirmațiile potrivit cărora eventualele sume rezultate din litigii ar reprezenta dovada unei conduite abuzive sau nelegale a CND sunt excesive și simplificatoare. 

Orice instituție sau organizație implicată în litigii poate fi obligată, în funcție de soluțiile instanțelor, la plata unor despăgubiri, cheltuieli de judecată sau alte sume stabilite de instanță. Aceste aspecte țin de funcționarea normală a mecanismelor jurisdicționale și de exercitarea dreptului la apărare. 

În concluzie 

Dezbaterea profesională este necesară și benefică. Ea trebuie însă să aibă la bază fapte, documente și informații prezentate integral, astfel încât membrii să își poată forma propriile concluzii pe baza conținutului real al hotărârilor și nu pe baza unor interpretări selective ale acestora. 

Comisia Națională de Disciplină și structurile Ordinului Arhitecților din România își desfășoară activitatea în interesul profesiei de arhitect și al membrilor săi, în cadrul legal și regulamentar aplicabil, cu respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor procedurale prevăzute de lege. 

Încurajăm existența unui dialog profesional și instituțional bazat pe responsabilitate, echilibru și respect reciproc, precum și utilizarea mecanismelor legale și statutare pentru formularea eventualelor critici sau propuneri privind funcționarea organizației.

Președintele OAR & Președintele Comisiei Naționale de Disciplină